Urolitiază

IMC

Calculul indicelui de masă corporală

Indicele de masă corporală (BMI) este un indice simplu, fără dimensiune, pentru clasificarea greutății corporale în raport cu înălțimea. Se calculează prin împărțirea greutății corporale în kilograme la pătratul înălțimii în metri. BMI servește ca un ghid aproximativ al raportului masă-înălțime, dar nu ia în considerare compoziția corporală sau distribuția grăsimii.

colicativ

Calitatea durerii colicative

Colicativ descrie durerea care apare în valuri: faze de intensitate mare alternează cu faze de ușoară ameliorare. Tipice sunt episoadele de durere bruscă, în crampă, care variază marcant în intensitate și adesea prezintă intensitate înaltă dar nu constant susținută.

Flanc

Flanc

Flancul se referă la regiunea laterală a abdomenului dintre marginea inferioară a toracelui (zona coastelor) și marginea pelvină. Această regiune conține, printre altele, rinichii și structurile retroperitoneale, precum și țesuturile moi ale peretelui abdominal. Clinic, durerea de flanc este un simptom localizat important care poate indica cauze renale, retroperitoneale sau musculoscheletale.

Vagin

Vagin (vagin)

Vaginul este un tub muscular și elastic care se extinde de la organele genitale externe (vestibul) până la colul uterin. Servește ca legătură între suprafața externă a corpului și uter și îndeplinește funcții în timpul actului sexual, menstruației și ca canal de naștere, printre altele.

Regiunea inghinală

Regiunea inghinală

Regiunea inghinală (șold) se situează pe ambele părți la tranziția dintre partea inferioară a abdomenului și coapsă. Structuri importante includ ligamentul inghinal, canalul inghinal care trece deasupra acestuia cu cordonul spermatic la bărbați sau ligamentul rotund al uterului la femei, precum și nervii și ganglionii limfatici inghinali. Sub ligamentul inghinal trec, printre altele, A. și V. femoralis și N. femoralis. Din punct de vedere clinic, regiunea este deosebit de relevantă pentru herniile inghinale și femurale, ganglionii limfatici măriți, palparea pulsului femural și accesul vascular.

Hematurie

Hematurie

Se referă la prezența sângelui în urină. Se face distincția între hematuria macroscopică, în care sângele este vizibil cu ochiul liber, și hematuria microscopică, detectabilă doar în laborator.

Disurie

Disurie

Descrie golirea vezicii urinare dificilă sau dureroasă. Persoanele afectate raportează adesea senzație de arsură, presiune sau o nevoie urinară crescută în timpul micțiunii.

Algurie

Algurie

Se referă la durerea asociată cu urinarea. Simptomele pot fi percepute ca arsură, junghiuri sau presiune și apar adesea împreună cu disuria sau hematuria.

Greață

Greață

Senzație subiectivă de greață și impuls de a vomita fără evacuare obligatorie a conținutului gastric. Este adesea însoțită de disconfort epigastric și pierderea apetitului și poate preceda vărsătura.

Vărsături

Vărsături

Proces acut de expulzie a conținutului gastric prin gură și esofag, denumit medical vomă. Clinic, aceasta poate apărea o singură dată sau repetat; în raportul de față a fost menționat un episod izolat cu resturi alimentare.

Polachiurie

Polachiurie

Frecvență crescută a golirii vezicii urinare, de obicei asociată cu volume mici de urină la fiecare act. De regulă, persoanele afectate simt nevoia de a urina mai frecvent; în cazul de față a fost raportat și un volum urinar subiectiv mic și cinci micțiuni de la trezire.

Hiperhidroză

Hiperhidroză

Transpirație excesivă care depășește cantitatea așteptată pentru reglarea temperaturii. Poate fi localizată sau generalizată și a fost descrisă în raport ca o transpirație generală crescută.

Urgentă

Urgentă (senzație puternică de a urina)
Scurtă descriere: Necesitate bruscă, greu de suprimat, de a urina.

Incontinență

Incontinență
Definiție: Pierdere involuntară de urină de grade variate.
Cauze și diagnostice diferențiale: Cauzele includ incontinența prin urgentă în vezica hiperactivă sau infecții ale tractului urinar, tulburări ale sfincterului, cauze neurogene precum și probleme funcționale sau anatomice. Clasificarea specifică (de stres, de urgentă, prin revarsare sau funcțională) depinde de anamneză și de constatări.

Jet urinar slăbit sau întrerupt

Jet urinar slăbit sau întrerupt
Descriere: Forță redusă sau jet urinar intermitent în timpul micțiunii.
Cauze cheie: Astfel de simptome indică frecvent obstrucție a fluxului urinar; hiperplazia benignă de prostată este o cauză frecventă la bărbații în vârstă, iar stricturile uretrale sau tulburările de golire a vezicii pot sta, de asemenea, la bază.

Schimbare de tranzit intestinal de debut recent

Schimbare de tranzit intestinal de debut recent
Definiție: Orice modificare recentă a frecvenței, consistenței, culorii sau simptomelor însoțitoare ale scaunelor.
Posibile cauze și semnificație: Astfel de modificări pot indica diverse afecțiuni, inclusiv neoplazii colorectale, boli inflamatorii cronice intestinale, tulburări funcționale precum sindromul de colon iritabil sau enterite infecțioase; prioritizarea diagnosticului diferențial depinde de simptomele însoțitoare și factorii de risc.
Abordare: Pentru modificările relevante, inițiați o anamneză țintită, examen fizic și, dacă este necesar, investigații suplimentare.

Sângerare vaginală patologică

Sângerare vaginală patologică

Sângerare anormală din vagin care apare în afara ciclului menstrual normal sau cu o intensitate ori durată neobișnuită. O astfel de sângerare poate avea diverse cauze ginecologice. Diagnostice diferențiale relevante includ miomul uterin benign, prezența țesutului endometrial în afara uterului (endometrioză) și sarcina ectopică. La apariție, clinica trebuie să investigheze aceste și alte cauze.

Secreție genitală

Secreție genitală

Se referă la secreție vaginală anormală care diferă de secreția vaginală normală prin culoare, miros sau cantitate. Cauze frecvente sunt afecțiunile inflamatorii ale vaginului (vaginite), inflamația cervixului (cervicită) și procese inflamatorii ale anexelor (anexită). Caracteristicile secreției pot oferi indicii despre boala subiacentă și trebuie luate în considerare în evaluarea clinică.

Dispnee

Dispnee

Descrie senzația subiectivă de lipsă de aer sau respirație dificilă. Dispneea poate indica probleme ale plămânilor, inimii, circulației sau tulburări metabolice și este un parametru important pentru evaluarea stării generale. La prezență, trebuie evaluate severitatea, simptomele însoțitoare și posibilele complicații sistemice.

Tahicardie

Tahicardie

Se referă la o frecvență cardiacă crescută peste valoarea așteptată în repaus. Tahicardia poate fi un semn al unei tulburări circulatorii, un răspuns compensator sau o boală sistemică și oferă informații despre situația hemodinamică. Evaluarea clinică trebuie să evalueze frecvența cardiacă în contextul simptomelor și al posibilelor complicații sistemice.

Edem

Edem — definiție și caracteristici clinice

Un edem apare prin acumularea patologică de fluid în interstițiu sau în spațiul extracelular al țesutului, nu în interiorul vaselor de sânge. Cauzele pot fi creșterea presiunii hidrostatice, scăderea presiunii coloide osmotice, tulburări de drenaj limfatic sau creșterea permeabilității vasculare. Clinic, edemul apare ca o tumefiere vizibilă și palpabilă, posibil cu depresiune la palpare (pitting) și o distribuție tipică (de exemplu periferică, generalizată, sacrală). În contextul prezent, edemul a fost negat.

Insomnie

Insomnie — caracteristici și context

Insomnia descrie probleme persistente de a adormi, de a rămâne adormit sau trezirea precoce cu afectarea funcționării în timpul zilei. Cauzele sunt variate și includ stres psihologic. În istoricul de față există tulburări de somn legate de stres care afectează atât inițierea, cât și menținerea somnului și sunt descrise în legătură cu stres familial din cauza unui divorț. Restul istoricului vegetativ: fără particularități.

Complicații

Complicații ale diabetului — privire de ansamblu

La diabetul zaharat se disting în mod tipic complicații micro- și macrovasculare. Complicațiile microangiopatice includ retinopatia diabetică, nefropatia diabetică și polineuropatia diabetică. Consecințele macrovasculare includ, de exemplu, boala coronariană, boala cerebrovasculară și boala arterială periferică.

mmHg

mmHg — semnificația unității

Abrevierea mmHg înseamnă “milimetru coloană de mercur”.

Teno­sinovită

Tenosinovită

Definiție și cauză: Tenosinovita se referă la inflamația tecii tendinoase care înconjoară tendonul și îi asigură capacitatea de alunecare. Declanșatoare frecvente sunt suprasolicitarea repetitivă, mișcările monotone sau utilizarea locală excesivă.

Terapie și evoluție: Tratamentul se bazează în principal pe repausul structurilor afectate, fizioterapie țintită pentru normalizarea funcției tendonului și măsuri locale pentru ameliorarea durerii. Dacă este necesar, se folosesc orteze sau atele ortopedice pentru descărcare. În cazuri selectate pot fi luate în considerare măsuri intervenționale suplimentare, cum ar fi injecțiile locale cu corticosteroizi. Pentru analgezie pur simptomatică trebuie menționat că metamizolul are în primul rând efect analgezic și antipiretic, dar nu prezintă efecte antiinflamatorii pronunțate precum AINS.

Herpes zoster

Herpes zoster (zona zoster)

Cauză și evoluție:
Reactivarea virusului varicelo-zosterian, care a rămas latent în ganglionii nervilor spinali sau cranieni după o infecție varicelică anterioară. La reactivare, virusul se răspândește de-a lungul unui nerv către pielea suprapusă.

Tablou clinic:
Tipic sunt durerea unilaterală, distribuția dermatomală și tulburările senzitive urmate de vezicule grupate pe un fond eritematos. Dermatoamele toracice sunt printre cele mai frecvente locații. Durerea de tip arsură sau junghi poate apărea înainte sau concomitent cu erupția cutanată.

Tratament acut:
Terapia include tratament antiviral precoce, măsuri analgezice și îngrijire locală a pielii. Implicarea ochiului sau formele severe necesită îngrijire de specialitate imediată.

Complicații și evoluție:
Complicațiile majore sunt durerea neuropatică persistentă (nevralgia postzosteriană), precum și infecțiile secundare ale pielii sau, în funcție de localizare, manifestări neurologice. Riscul și severitatea pot crește odată cu vârsta înaintată sau imunodepresia.

Prevenție:
Există un vaccin pentru grupele cu risc care poate reduce apariția zosterului și a formelor severe.

Notă privind contextul:
Afirmația că un zoster toracic a fost tratat cu aciclovir acum aproximativ șase luni este în concordanță cu terapia antivirală acută obișnuită; conduita ulterioară depinde de tabloul actual de simptome.

Infecție rujeolă

Infecție prin rujeolă (morbilli)

Patogen și transmitere: Rujeola este transmisă de un virus ARN foarte contagios, în principal prin picături respiratorii la tuse sau strănut.

Tablou clinic: Boala începe adesea cu febră, tuse, rinoree și iritație conjunctivală; caracteristic este un exantem generalizat ulterior, apărând de obicei mai întâi pe față. În forme severe, pot apărea afectări respiratorii precum pneumonia.

Complicații și prevenție: Complicațiile posibile includ otita medie, pneumonia și, în cazuri rare, meningita sau encefalita. Cea mai eficientă prevenție este vaccinarea împotriva rujeolei (parte a vaccinului ROR). Având în vedere istoricul de vaccinări infantile lipsă și o infecție severă cu rujeolă și pneumonie, un curs inițial pronunțat este plauzibil.

Fractură cominutivă

Fractură cominutivă

Definiție: O fractură cominutivă apare atunci când un os se sfărâmă în mai multe fragmente la locul fracturii.

Olecran

Anatomie:
Olecranul este proeminența osoasă posterioară a ulnei la nivelul articulației cotului și servește ca punct de inserție pentru tendonul tricepsului.

Leziuni și tratament:
O fractură cominutivă a olecranului necesită adesea reducere deschisă și fixare internă, de exemplu cu osteosinteză prin placă și șuruburi, pentru a reconstrui suprafețele articulare și funcția de extensie. Urmează de obicei o perioadă limitată de imobilizare și ulterior mobilizare fizioterapeutică și antrenament funcțional.

Evoluție pe termen lung:
După vindecare necomplicată, se poate aștepta ameliorarea durerii și recuperarea funcției cotului. În cazuri individuale, implantul este îndepărtat după vindecarea osoasă completă.

Atacand

Clasă și mecanism de acțiune:
Atacand conține candesartan, un antagonist al receptorilor pentru angiotensina II care blochează efectul angiotensinei II la receptorii AT1, reducând astfel tonusul vascular și tensiunea arterială.

Indicații:
Candesartanul este utilizat în principal pentru tratamentul hipertensiunii arteriale și în anumite situații de insuficiență cardiacă pentru a reduce sarcina hemodinamică.

Riscuri importante și contraindicații:
Efecte secundare posibile includ amețeli, cefalee și hipotensiune; pot apărea creșteri ale nivelului de potasiu și afectare a funcției renale. Utilizarea este contraindicată în sarcină. Se recomandă prudență în insuficiența hepatică severă, obstrucția biliară, intoleranța cunoscută la substanța activă și stenoza bilaterală a arterei renale.

Alergia la veninul viespii

Definiție
Hipersensibilitate mediată de IgE la veninul viespii (viespea este un insect zburător remarcabil pentru coloritul său negru și galben. Poate înțepa).

Manifestări clinice
Spectrul variază de la reacții localizate la urticarie generalizată și simptome sistemice precum dificultăți de respirație, bronhospasm, afectare circulatorie și anafilaxie potențial amenințătoare de viață.

Aspecte de îngrijire
Reacțiile sistemice necesită tratament medical de urgență imediat; persoanele afectate cu antecedente de reacții sistemice trebuie să aibă un plan de urgență și să poarte un autoinjector cu adrenalină. Imunoterapia specifică împotriva alergiei la înțepătura de viespe poate fi luată în considerare pentru reducerea riscului pe termen lung.

Pack years

Definiție
Pack years = (numărul de țigări fumate pe zi ÷ 20) × numărul de ani de fumat regulat.

Explicație
Un pack year corespunde consumului zilnic de un pachet (20 de țigări) pe durata unui an. Exemplu: 5 țigări pe zi timp de 10 ani echivalează cu (5/20) × 10 = 2,5 pack years.

Anorexie

Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin aport alimentar sever restricționat, o teamă intensă de creștere în greutate și o percepție distorsionată a propriului corp. Unele persoane afectate încearcă suplimentar să-și controleze greutatea prin exerciții fizice excesive, provocarea vărsăturilor sau folosirea abuzivă a laxativelor.
Tratamentul include psihoterapie, terapie nutrițională și îngrijire medicală. La adulți, terapia cognitiv-comportamentală este o abordare psihoterapeutică adecvată; la copii și adolescenți, abordările bazate pe familie au un rol important.

ADHD

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Caracter principal: Nepăsare persistentă, activitate crescută și/sau comportament impulsiv care afectează funcționarea zilnică și de obicei debutează în copilărie.

Diagnostic: Evaluarea se bazează pe evaluarea clinică globală, inclusiv anamneză, anamneză din surse colaterale și, dacă este cazul, instrumente standardizate; trebuie excluse alte cauze.

Abordare terapeutică: Terapie multimodală cu intervenții comportamentale, psicoeducație și măsuri la școală; terapia ocupațională poate susține abilitățile zilnice. Dacă este necesar, se ia în considerare tratamentul farmacologic cu stimultanți centrali (de ex., metilfenidat) sau alte substanțe aprobate, cu monitorizarea beneficiilor și a posibilelor efecte secundare de către un medic.

Scolioză

Scolioză

Definiție: Curbură laterală a coloanei vertebrale, adesea asociată cu rotația corpurilor vertebrale.

Cauze și evoluție: Formele variază de la variante idiopatice (frecvente la adolescenți) la cauze degenerative sau neuromusculare la vârste înaintate; evoluția și simptomele variază în funcție de severitate și cauză.

Consecințe clinice și tratament: Deformările minore pot fi supravegheate și tratate cu fizioterapie. Ortezele sunt luate în considerare pentru progresia legată de creștere; pentru deformări pronunțate sau simptomatice, poate fi indicată corecția chirurgicală. Managementul durerii și reabilitarea funcțională sunt componente importante ale îngrijirii.

Cataractă

Cataractă (cataractă senilă)

Descriere: Opacifiere a cristalinului care poate duce la vedere încețoșată, sensibilitate crescută la strălucire și percepție a culorilor estompată; în cazuri individuale poate apărea diplopie.

Cauze și diagnostic: Cel mai frecvent este legată de îmbătrânire a cristalinului; alți factori contribuitori sunt leziunile oculare, expunerea intensă la UV, anumite medicamente cum ar fi corticosteroizii și boli metabolice precum diabetul. Evaluarea se realizează prin examinare oftalmologică, de obicei incluzând examinarea la lampă cu fantă.

Terapie: Tratamentul definitiv este înlăturarea chirurgicală a cristalinului opacificat cu implantarea unui cristalin intraocular artificial; decizia pentru intervenție se bazează pe limitarea funcțională și suferința subiectivă.

Disecție carotidiană

Definiție/patologie
O disecție carotidiană apare când peretele arterei carotide se rupe sau se formează o separare în interiorul peretelui, astfel încât sângele se acumulează între straturi și se dezvoltă un hematom intramural sau un lumen fals. Acest lucru poate afecta fluxul sanguin normal și poate declanșa evenimente tromboembolice.
Cauze
Poate apărea după traumă sau poate surveni spontan, fără leziune prealabilă; factorii predispozanți pot include tulburări ale țesutului conjunctiv sau modificări vasculare.
Prezentare clinică
Plângerile tipice sunt durere bruscă, de obicei unilaterală, la nivelul capului sau gâtului; pot fi de asemenea observate deficite neurologice focale și un sindrom Horner.
Notă terapeutică
Tratamentul antitrombotic este adesea utilizat pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral; în cazuri selectate se iau în considerare proceduri endovasculare sau chirurgicale.

Urolitiază

Clasificare și tipuri
Urolitiaza se referă la formarea de calculi urinari la nivelul rinichiului sau al tractului urinar. De obicei se disting patru tipuri tipice de calculi cu mecanisme fiziopatologice diferite:
Calculi calciu
Cea mai frecventă grupă include predominant calculi de oxalat de calciu și fosfat de calciu. Factorii de risc sunt excreția crescută de calciu (de ex., în hiperparatiroidism) și excreția crescută de oxalat; sursele alimentare de oxalat pot favoriza excreția.
Calculi de acid uric
Acești calculi se formează preferențial în urină acidă; factorii favorizanți sunt producția sau aportul crescut de purine și tulburările metabolice care duc la hiperuricemie.
Calculi de struvită
Calculii de struvită se dezvoltă de obicei în asociație cu infecții ale tractului urinar cauzate de patogeni producători de urează (de ex., Proteus spp., ocazional alți germeni bacterieni).
Calculi de cistină
Această formă rară este datorată unei tulburări metabolice genetice (cistinurie) în care se excretă în urină cantități crescute de cistină, care pot forma cristale și calculi.

Pielonefrită

Definiție
Pielonefrita este o inflamație bacteriană a bazinetului renal și a parenchimului renal.
Diferențiere clinică
Clinic, pielonefrita poate provoca durere lombară și poate astfel mima nefrolitiaza. Caracteristic, însă, sunt semnele sistemice mai frecvente precum febra, frisoanele și stare generală alterată, care sunt mai puțin pronunțate în cazul calculilor urinari necomplicați.
Notă diagnostică
Analiza urinei oferă indicii; confirmarea microbiologică definitivă se obține prin urocultură.

Durere lombară

Termen și prezentare tipică
Lumbalgia se referă la durere nespecifică în regiunea coloanei lombare, adesea dependentă de efort și asociată cu o activitate solicitantă sau suprasolicitare.
Simptome asociate
Unele persoane afectate raportează durere radiculară precum și anomalii senzoriale precum parestezii sau hipoestezii, în special atunci când este implicată o rădăcină nervoasă.
Diagnostic
Evaluarea se bazează în principal pe anamneză și examen clinic; procedurile imagistice sunt utilizate selectiv atunci când se suspectează o cauză specifică sau când sunt prezente semne de alarmă.

Sarcina ectopică

Într-o sarcină ectopică apare adesea sângerare vaginală. În plus, paciente raportează o menstruație întârziată (amenoree). Evaluarea diagnostică se realizează prin măsurarea β-hCG în ser și prin sonografie transvaginală.
Tratamentul unei sarcini ectopice depinde de simptome, starea hemodinamică, evoluția β-hCG și de constatările ecografice. În funcție de rezultate, opțiunile includ monitorizare atentă, metotrexat sau de obicei chirurgie laparoscopică. Dacă se suspectează ruptură, există sângerare internă semnificativă sau instabilitate hemodinamică, este necesară o operație de urgență imediată.

Diverticulită

Caracteristici clinice:
Plângerile tipice sunt durere în cadranul inferior stâng al abdomenului, adesea însoțită de febră și modificări ale tranzitului intestinal precum constipație sau diaree.

Diagnostic:
Diagnosticul suspect se bazează pe anamneză și examen fizic. Procedurile imagistice precum ecografia abdominală sau tomografia abdominală sunt folosite pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea posibilelor complicații.

Apendicită

Caracteristici clinice:
Caracteristic este durerea care începe periombilical cu migrare ulterioară în cadranul inferior drept (regiunea McBurney). Plângerile asociate pot include greață, vărsături și scăderea apetitului; la palpare apar adesea durere la repaus și semne de peritonism.

Diagnostic:
Diagnosticul suspect rezultă din anamneză și examen clinic. Ecografia sau CT sunt folosite pentru confirmarea diagnosticului și pentru elucidarea posibilelor complicații.

Frecvența cardiacă

Interval normal:
La adulți în repaus, o frecvență cardiacă de aproximativ 60 până la 100 bătăi pe minut este considerată tipică.

Tensiunea arterială

Măsurarea tensiunii arteriale

Pentru determinarea tensiunii arteriale se folosește o manșetă umflabilă, care se umflă cu o pompă manuală sau cu un sistem de pompare integrat. Manometrul arată presiunea; la auscultația manuală se aud sunetele Korotkoff cu un stetoscop pentru determinarea valorilor sistolice și diastolice. Există și aparate automatice care înregistrează valorile electronic.

Frecvența respiratorie

Frecvența respiratorie

Frecvența respiratorie denotă numărul de respirații pe minut în repaus; la adulți intervalul normal este tipic în jur de 12 până la 20 respirații pe minut. Pentru măsurare, se observă mișcările toracice sau abdominale ideal pentru un minut întreg.

Saturația de oxigen

Saturația de oxigen

Saturația de oxigen se măsoară noninvaziv cu un pulsoximetru pe deget, lobul urechii sau degetul de la picior și indică proporția de hemoglobină legată de oxigen, exprimată procentual. Măsurătorile pot fi afectate de flux sanguin periferic slab, mișcare, ojă sau anumite variante ale hemoglobinei; prin urmare interpretarea în context clinic este importantă.

Temperatura corporală

Temperatura corporală

Temperatura corporală măsurată depinde de locul de măsurare. Măsurătorile rectale sunt considerate o valoare de referință aproximativă pentru temperatura centrală a corpului.
Axilar: adăugați +0,5 °C,
Oral: adăugați +0,3–0,5 °C
Rectal: considerat valoarea de referință

Litotripsie prin unde de șoc

Procedură:
Litotripsia extracorporală prin unde de șoc (ESWL) este o procedură neinvazivă, aplicată extern, pentru fragmentarea calculilor renali și ureterali superiori utilizând unde de șoc focalizate.

Indicație și efect:
Metoda este folosită pentru calculi de localizare și dimensiuni adecvate; undele de înaltă energie sparg calculii în fragmente mai mici care pot fi apoi eliminate prin tractul urinar.

Desfășurare:
Pacientul stă pe o masă specială în timpul tratamentului; sesiunea propriu-zisă de tratament durează de obicei aproximativ jumătate de oră până la o oră, dar poate varia. Controlul durerii sau sedarea sunt asigurate în funcție de starea și constatările pacientului.

Pregătire și îngrijire ulterioară:
Înainte de procedură, posticul pentru perioada recomandată de medicul curant și evaluarea întreruperii medicației anticoagulante sunt uzuale. Un aport adecvat de lichide după procedură favorizează eliminarea fragmentelor. Măsuri suplimentare individualizate sunt decise de echipa medicală.

Ureterorenoscopie

Procedură:
Ureterorenoscopia (URS) este o procedură endoscopică, minim invazivă pentru diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor tractului urinar superior, adesea pentru îndepărtarea țintită a calculilor urinari.

Abord:
Un instrument optic subțire este avansat prin uretră și vezică către ureter astfel încât calculii pot fi vizualizați direct și, dacă este necesar, fragmentați sau extrași.

Anestezie și durată:
Examinarea se efectuează, în general, sub anestezie regională sau generală; durata este de obicei de aproximativ jumătate de oră până la o oră și jumătate, în funcție de constatări și de amploarea procedurii.

Pregătire:
Înainte de procedură, respectarea postului conform indicațiilor medicului și, dacă este cazul, întreruperea temporară a medicației anticoagulante trebuie luate în considerare. Echipa medicală oferă recomandări specifice individual.