Epilepsie

By /
Download PDF

Salut

Bună ziua, stimate Profesor Doctor …,

Aș dori acum să prezint pacienta Beate Bauer.

Are 37 de ani, măsoară unu metru șaptezeci și unu și cântărește aproximativ 73 kg.
Indicele de masă corporală (BMI) este 22,9 kg/m² și este prin urmare în intervalul normal.

Anamneza actuală

Pacienta s-a prezentat la noi deoarece acum aproximativ trei ore a avut o criză generalizată tonico-clonică .

Conform soțului ei, convulsia a durat puțin sub două minute.
Soțul a relatat că ea a fost inconștientă în timpul convulsiei.
El a descris o deviație în sus a privirii în timpul convulsiei.

(Soțul a descris că pacienta a prezentat inițial o fază tonică cu contracții pronunțate și membre în extensie, ceea ce este considerat o fază tonică. Aceasta a fost urmată de mișcări involuntare ritmice ale mușchilor, numite faza clonică.)

Următoarele semne clinice nu au fost observate: incontinență urinară sau incontinență fecală, strișnire a maxilarului, mușcătură de limbă, cianoză, cădere/traumatism, febră, greață, vărsături, tahicardie, amețeli, palpitații, semne de hipotensiune ortostatică.

Ca aură pacienta a raportat o cefalee și o senzație de neliniște interioară care a apărut cu aproximativ 1 minut înainte de convulsie.

A raportat o oboseală postictală și nervozitate.

A afirmat că noaptea trecută la o petrecere de nuntă a băut mult bere și votcă. De asemenea a dormit doar aproximativ patru ore.

Anamneza autonomă

Anamneza autonomă este neesențială, în afară de insomnie legată de stres, sub forma dificultății de a adormi din cauza îngrijorărilor legate de fiul ei și a alternanței între constipație și diaree cu un colon iritabil cunoscut, prezent de cinci ani.

Antecedente personale patologice

Afecțiunile medicale cunoscute ale pacientei sunt următoarele:

A raportat că de aproximativ cinci ani suferă de un colon iritabil cu tranzit intestinal alternant între diaree și constipație. O colonoscopie și alte investigații au fost neconcludente.

A afirmat că în urmă cu opt ani a avut un avort spontan în săptămâna a zecea de sarcină, pentru care nu s-a stabilit o cauză precisă.

Conform propriilor declarații, pacienta a avut o criză febrilă la vârsta de unu-doi ani, care a fost tratată cu un supozitor.

Încă din copilărie a existat o dermatită seboreică în spatele urechilor și pe sprâncene, în special iarna, care se tratează cu unguent corticosteroid după necesitate. (Am observat scuamele în timpul anamnezei! 😯)

A relatat că în urmă cu șase ani a suferit un accident de cățărare de la aproximativ trei metri înălțime, rezultând o fractură acetabulară stângă .
Aceasta a fost tratată conservator cu repaus și kinetoterapie..
Acest lucru a fost tratat conservator prin repaus și fizioterapie.

A adăugat că la vârsta de 20 de ani a fost internată o zi din cauza unei intoxicații etanolice.

Intervenții chirurgicale anterioare

Pacienta a relatat că în urma unui accident cu parapantă în urmă cu zece ani a suferit o fractură a rotulei drepte. A refuzat tratamentul chirurgical recomandat atunci din cauza anxietății.
De atunci are dureri în genunchiul drept dependente de încărcare.

Ginecologie

În anamneza ginecologică pacienta a declarat că ultima menstruație a avut loc acum zece zile.
În urmă cu patru ani a avut o naștere vaginală spontană.
În prezent nu are plângeri ginecologice.

Medicație

Pacienta urmează în prezent următoarele tratamente prescrise:

Imodium® comprimate care se dizolvă în gură
Voltaren® Dispers 46,5 mg.
De asemenea folosește un unguente corticosteroid pentru exarcerbările dermatitei seboreice.

Alergii

Reacționează la fructe de mare cu edem palpebral, edem al limbii și o erupție pe abdomen.
(Această reacție a avut loc, după relatări, acum trei ani în timpul unei șederi în Franța, necesitând tratament într-un cabinet la acel moment.)
Are, de asemenea, alergie la părul de câine, manifestată prin o erupție și prurit.

Consum de substanțe

Referitor la substanțele recreative, pacienta a raportat că este nefumătoare de cinci ani. Anterior fuma aproximativ zece țigări pe zi timp de mai mulți ani, corespunzător aproximativ 4,5 pachet-ani.
Ocazional consumă votcă și bere, uneori în cantități excesive.
În trecut a folosit ocazional jointuri.

Istoricul social

Conduce propria firmă de web design și locuiește cu familia într-un apartament.
Are un fiu de patru ani care suferă de un defect septal atrial.

Istoricul familial

Tatǎl ei a fost diagnosticat acum cinci ani cu boală arterială periferică obliterantă (pAVK) ca urmare a fumatului pe termen lung. În urmă cu zece ani a suferit de asemenea de keratită stângă keratită, care a fost tratată prin keratoplastie.
Mama ei suferă de boala Sudeck (CRPS) după o fractură distală de radius din urmă cu un an și jumătate.

Diagnosticul suspectat și diferențial

Detaliile anamnestice, inclusiv aura, pierderea cunoștinței, durata, mioclonia generalizată și faza postictală, sunt cele mai consistente cu un puseu epileptic. Trebuie diferențiat dacă este un puseu primar (neprovocat) sau secundar.

Ca un factor declanșator pentru puseu, consumul de alcool și privarea de somn sunt posibile în acest caz.

Cauzele secundare ar putea include hipoglicemie, dezechilibre electrolitice, infecții (de ex., meningită), tumori, otrăviri și consum de droguri.

În mod diferențial, trebuie luat în considerare și un sincope , care de obicei se caracterizează prin recuperare rapidă și lipsa stării postictale.

În plus, crizele neepileptice psihogene (PNES) prezintă de obicei modele de mișcare variabile.

Investigații diagnostice

Din cauza riscului unui alt puseu, pacientul ar trebui internat și i se vor pune două accesuri venoase mari. De asemenea, se va măsura glicemia pentru a exclude hipoglicemia.

Examenul fizic

După anamneză se efectuează un examen fizic complet. Acesta începe cu înregistrarea semnelor vitale, inclusiv frecvența cardiacă, tensiunea arterială, frecvența respiratorie, saturația de oxigen și temperatura corpului.

Urmărește un examen focalizat începând cu inspecția. Postictal pacientul poate părea obosit și confuz. Sunt posibile leziuni vizibile cauzate de cădere și mușcătura laterală a limbii.

Palparea poate evidenția semne de luxație posterioară a umărului — de exemplu după o criză tonico-clonică — precum și tahicardie.

Percuția nu are utilitate diagnostică imediată în contextul diagnosticului de epilepsie.

Auscultația, totuși, poate ajuta la excluderea sincopelor ca diagnostic diferențial, în special prin detectarea aritmiilor cardiace sau a tahicardiei.

Evaluați prezența anomaliilor neurologice: un deficit neurologic focal după un puseu ar putea fi o paralizie Todd, dar poate indica și un accident vascular cerebral sau o leziune a SNC.

Ar trebui urmat un examen neurologic, în special pentru a evalua funcția nervilor cranieni (reacția pupilară, mișcările oculare, funcția motorie facială), senzația (de ex., prin atingere sau stimuli de presiune) și funcția motorie (tonus muscular, mobilitate activă și pasivă, coordonare, reflexe). Un fund de ochi este esențial pentru a exclude un posibil edem de papilă.

Funcția nervilor cranieni în detaliu:

• N. olfactorius (I): nerv olfactiv

• N. opticus (II): nerv optic

• N. oculomotorius (III), N. trochlearis (IV), N. abducens (VI): nervii oculomotori care controlează mișcările ochilor

• N. trigeminus (V): sensibilitate facială și mușchii masticatori

• N. facialis (VII): mușchii feței, gustul

• N. vestibulocochlearis (VIII): auz și echilibru

• N. glossopharyngeus (IX): gust, reflex de înghițire

• N. vagus (X): inervație parasimpatică a viscerei

• N. accessorius (XI): mușchii umerilor și gâtului

• N. hypoglossus (XII): mișcarea limbii

O infecție a SNC (de ex., meningită/encefalită) poate declanșa, de asemenea, convulsii și trebuie luată în considerare în prezența febrei, meningismului sau a modificării stării de conștiență.

Teste de laborator

Am determina o hemogramă completă, glicemia, echilibrul electrolitic (sodiu, potasiu), funcția renală (creatinină, BUN), valorile hepatice (ALT, AST, fosfatază alcalină), starea acid‑bazică și, dacă este suspectată, un test de toxicoze în urină.

Dacă se suspectează meningita, se va efectua suplimentar o examinare a lichidului cefalorahidian pentru a confirma diagnosticul.

EEG (electroencefalogramă)

Un EEG este un test care măsoară activitatea electrică a creierului. Electrodele sunt atașate pe scalp pentru a înregistra semnalele electrice cerebrale. Pacientul stă sau se întinde relaxat în timpul înregistrării. Testul este nedureros și de obicei durează 20–60 de minute.

În timpul unei crize epileptice, EEG-ul arată descărcări ritmice (de ex., spike-uri sau unde ascuțite) într-o regiune cerebrală localizată pentru crizele focale, care se pot extinde. Într-o criză generalizată apar descărcări simetrice, sincrone în ambele emisfere, de obicei ca complexe generalizate spike-wave sau polyspike-wave.

Nu de uitat, EEG-ul poate fi adesea normal între crize (interictal).

ECG

ECG pentru a exclude cauze cardiace, în special aritmii sau sincopă cu pierdere tranzitorie a conștienței, care pot imita o criză epileptică.

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

Un RMN este o procedură imagistică care folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale organelor, țesuturilor și structurilor din corp. Pacientul trebuie mai întâi să îndepărteze bijuteriile și alte obiecte metalice și este apoi introdus într-un aparat tip tunel. Pacientul trebuie, de asemenea, să informeze personalul despre orice implanturi sau despre un pacemaker înainte de examinare. În timpul examinării, care durează aproximativ 20–60 de minute, pacientul trebuie să stea nemișcat. În unele cazuri se poate administra un agent de contrast pentru a vizualiza mai bine anumite structuri. Administrarea de contrast implică riscul unor reacții alergice sau nefropatie indusă de contrast.

După primul puseu neprovocat sau în crizele focale, prioritate ar trebui să fie realizarea unui RMN cerebral.

CT cranian

Un CT cranian imediat (cCT) este necesar doar dacă există semnale de alarmă care indică o cauză acut tratabilă. Acestea includ o cădere sau traumatism cranian ca urmare a crizei, afectare prelungită a conștienței sau un deficit neurologic focal apărut recent, precum și factori de risc pentru hemoragie intracraniană sau consecințe ale traumatismului, de exemplu anticoagulare.

Consultații

Neurologie

Tratament

Managementul acut al unei crize epileptice în departamentul de urgență

Ordine medicale

• NPO (nil per os) de acum înainte.

• Poziționare: poziția de recuperare, mențineți căile aeriene libere, îndepărtați sursele de vătămare, nu restricționați.

• Monitorizare: ECG continuu, SpO₂, tensiune arterială; verificări ale stării de veghe. Semne vitale la fiecare 15 minute până la stabilizare, apoi la fiecare oră.

• O₂ prin canulă nazală 2–4 L/min (țintă SpO₂ ≥ 94%; pentru BPOC conform valorii de bază).

• Două accesuri IV mari (cel puțin 16G).

• Determinarea imediată a glicemiei pentru a exclude hipoglicemia.

• Analize: hemoleucogramă, electroliți (Na, K), creatinină/eGFR, uree, enzime hepatice (AST/ALT, FA, bilirubină, GGT), gazometrie (arterială/venosă) inclusiv lactat, după caz β-hCG (la femeile cu potențial reproductive), test de toxicoze în urină (doar dacă este suspectat).

• ECG pe 12 derivații.

• Imagistică: CT cranian (după stabilizare, pentru primul puseu, traumă, deficit focal, anticoagulare etc.).

• Etapă – încheierea crizei convulsive:

• Lorazepam 4 mg IV lent
(Dacă criza continuă după 5 până la 10 minute (adică nu s-a oprit), aceeași doză a medicamentului poate fi repetată o singură dată.)

• Alternativ: midazolam 10 mg IM/bucal/nazal sau diazepam 10 mg IV.

• Etapă – rezistent la benzodiazepine:

• Consult neurologic imediat.

Profilaxia crizelor convulsive

Inițial, pacientul ar trebui să evite posibilii factori declanșatori. Dacă există o cauză organică, aceasta trebuie tratată specific. Diagnosticul de epilepsie se pune când apar cel puțin două crize neprovocate la mai mult de 24 de ore distanță. Anticonvulsivante precum levetiracetam, lamotrigina, valproat sau carbamazepina pot fi prescrise.

Pentru crize focale se folosesc carbamazepina, lamotrigina sau levetiracetam.

Pentru crize generalizate, valproatul este considerat tratament de primă linie; alternativ pot fi folosite lamotrigina sau levetiracetam.

Pentru crizele de tip absență, ethosuximidul este terapia de primă linie, urmat de valproat sau lamotrigina.

Complicații

Status epilepticus: criză care durează mai mult de 5 minute sau multiple crize fără recuperare completă între ele (risc: leziuni cerebrale, hipoxie)

Leziuni

Tulburări cognitive: tulburări de concentrare, probleme de memorie

Extra

Nume:

Fritz Sauermann, Egon Schiele, Alfons Börk, Mrs. Heinimann, Peter Rosenhagen, Peter Nagelsmann

Profesii:

Avocat, activitate independentă de fotografie, bibliotecar

Detalii:

Pacientul a fost împotriva vaccinărilor.

Pacientul a raportat pierdere involuntară de urină (incontinență urinară) în timpul crizei.

Aniversare de 10 ani a firmei, celebrarea a 10-a aniversare a biroului său de avocatură.

Medicul de familie a recomandat psihoterapie din cauza consumului excesiv la petreceri.

Ca aură a menționat încețoșare vizuală (vedere încețoșată).

Status post 2 × cezariană (fără complicații).

Actual Istoric:
Un pacient epileptic se afla într-o casă de munte, a consumat alcool și a sărbătorit cu prietenii. A suferit apoi o criză convulsivă și și-a rănit capul. Prietenii l-au adus la spital. Pacientul a sosit cu cefalee severă (9 din 10) după traumă. Nu a avut simptome înainte de această criză, totuși un incident similar a avut loc anul trecut.

După criză a observat amețeli, o senzație ciudată și oboseală. “Ce înțelegeți prin senzație ciudată?” Pacient: “Nu știu ce este, nu e vertij, nu e durere.”

Condiții preexistente:

Vertij de lungă durată
Sarcină ectopică acum doi ani, status post intervenție chirurgicală cu salpingo-ooforectomie (îndepărtarea trompei și a ovarului).
Boală celiacă
Fractură patelară în urmă cu 5 ani după un accident de escaladă, tratată chirurgical. (durere în genunchi dependentă de încărcare).
Gonalgie cu ruptură de ligament încrucișat
Dermatită atopică la nivelul cotului și fossei poplitee
Disfonie (din cauza aerului uscat și rece în copy shop), tratament: Neoangin plus – pastile de supt
Psoriazis
Boală de reflux, pantoprazol
Status post hernioplastie endoscopică stângă pentru hernie inghinală în urmă cu 3 ani, fără complicații.
Status post excizie de ganglion limfatic în axila stângă acum 8 ani. Postoperator s-a observat un edem al brațului stâng ca și complicație.
Hipertensiune arterială – Valsartan 80 mg + Amlodipină 5 mg

Alergii:

Simptomele au apărut când fiul său avea un câine; prin urmare trebuie să renunțe la câine.
Acarieni ai prafului din casă: rinoconjunctivită
Alergie la venin de insecte (înțepături de albină și viespe) cu antecedente de șoc anafilactic. Pacientul poartă un kit de urgență (EpiPen®).

Istoric familial:
Sora geamănă suferă de obezitate
Tată: cataractă, tratament: implant de cristalin
Tatăl și-a înlocuit valva aortică. Procedura a fost efectuată prin inghinal. Această metodă chirurgicală se numește implantare transcateter de valvă aortică (TAVI).
Cel mai mic copil al pacientului suferă însă de fibroză chistică.
Tatăl a suferit o hemoragie cerebrală la vârsta de 67 de ani din cauza unui anevrism, care a fost tratat chirurgical prin clipping. În prezent se află într-un hospice și suferă de hemipareză.

Întrebări

1. Ce înseamnă o criză epileptică?

O criză epileptică este o disfuncție bruscă, tranzitorie a creierului, cauzată de descărcări electrice necontrolate ale neuronilor. Se manifestă, de exemplu, prin tremurături, pierderea conștienței, tulburări senzoriale sau modificări comportamentale.

2. Ce sunt factorii declanșatori în epilepsie și care dintre ei îi cunoașteți?

Factorii declanșatori sunt stimuli sau condiții care favorizează sau declanșează crizele epileptice. Factorii declanșatori cunoscuți în epilepsie includ: privare de somn, stres, lumină intermitentă (de ex. în timpul lucrului la ecran), alcool, infecții febrile, modificări hormonale și anumite medicamente precum antidepresive triciclice și antipsihotice.

3. Ce înseamnă când pacientul este înghețat (imobil)?

„Pacientul este înghețat” înseamnă că a devenit brusc nemișcat și rigid – adesea ca semn al unei crize tonice sau al unei reacții psihogene.

4. Ce este necesar pentru examinarea neurologică?

• un diapazon (pentru sensibilitatea la vibrații)

• un ciocan pentru reflexe (pentru testarea reflexelor tendoniene profunde)

• o lanternă (pentru reacția pupilară)

• un bețișor de bumbac sau o pensulă (pentru sensibilitatea la atingere)

• un oftalmoscop

5. Cum se poate testa sensibilitatea între două puncte?

Folosind un așa-numit calibru Weber (discriminator de două puncte), medicul verifică dacă pacientul percepe încă două stimuli foarte apropiați ca fiind separate – aceasta se numește discriminare în două puncte. Examinarea se efectuează prin plasarea simultană a ambilor vârfuri ale calibrului pe piele și reducerea treptată a distanței până când pacientul percepe doar un singur punct.

6. În ce cazuri este indicată o tomografie (CT) în epilepsie?

• MRI nu este disponibil imediat.

• se suspectează o urgență neurologică acută (de ex. hemoragie, tumoră, edem cerebral).

• este prezent un semn neurologic focal.

7. Ați măsura glicemia în timpul unei crize epileptice chiar dacă pacientul nu este diabetic? De ce?

Da, deoarece hipoglicemia poate declanșa o criză – indiferent dacă diabetul este cunoscut sau nu. Poate apărea practic la oricine, în special la acest pacient, deoarece a consumat excesiv alcool ieri la o nuntă și nu a mâncat micul dejun. Ambele factori favorizează apariția hipoglicemiei.

8. Ce trebuie luat în considerare înainte de o examinare a lichidului cefalorahidian?

Înainte de o puncție lombară, trebuie exclusă hipertensiunea intracraniană – de ex. prin CT cranian sau examinare fundoscopică – și trebuie verificat statusul coagulării.

9. Ce este IBD și ce tipuri există?

IBD înseamnă boală inflamatorie intestinală. Cele două forme principale sunt:

• Boala Crohn – afectează întregul tract gastro-intestinal în segmente discontigue

• Colita ulcerativă – afectează doar colonul, de obicei începând din rect, într-un tipar continuu

Ambele boli evoluează în pusee și se prezintă de regulă cu diaree, dureri abdominale și uneori pierdere în greutate.

Diagnosticul se pune de obicei prin endoscopie/colonoscopie cu biopsie.

10. Fibroza chistică este ereditară, care este prognosticul și speranța de viață, care este problema principală a acestei boli, unde exact se formează secreția vâscoasă în plămân și ce inflamații apar frecvent?

Da, fibroza chistică este o boală metabolică ereditară autosomal recesivă.
Problema principală este producția de mucus gros, în special în plămâni și în tractul digestiv.
Mucusul se acumulează în principal în bronhii.
Complicațiile frecvente sunt bronșite bacteriene recurente și pneumonii.
Prognosticul s-a îmbunătățit semnificativ cu terapiile moderne; speranța de viață astăzi este peste 40 de ani.

11. În ce boli pot apărea simptome similare sindromului de colon iritabil?

Simptome similare pot apărea în bolile inflamatorii intestinale (de ex. boala Crohn, colita ulcerativă), intoleranțe alimentare (de ex. intoleranță la lactoză), boala celiacă, suprapopulare bacteriană, tulburări tiroidiene sau tumori în tractul gastro-intestinal. Prin urmare, este importantă o evaluare temeinică.

Termenul paralizie tremurătoare este un termen colocvial învechit pentru boala Parkinson.

Note

IMC

Indicele de masă corporală (IMC)
IMC este o măsură simplă pentru clasificarea greutății corporale. Se calculează din greutatea în kilograme împărțită la pătratul înălțimii în metri. Valoarea rezultată este folosită pentru o categorisire aproximativă în subponderal, greutate normală sau supraponderal.

/m²

Unitate /m²
Notația “/m²” înseamnă „pe metru pătrat” și indică referința la aria unui metru pătrat.

tonico-clonic generalizată

Criză tonicoclonică generalizată
În acest tip de criză ambele emisfere cerebrale sunt implicate și simptomele apar, de obicei, într-un mod generalizat. Faza tonică se caracterizează printr-o încordare scurtă a mușchilor, faza clonică ulterioară prezintă sacadări ritmice ale musculaturii. Clinic pot apărea pierderea conștienței în timpul crizei și tipare motorii caracteristice.

nereactiv

Nereactiv
„Nereactiv” descrie absența unei reacții la stimuli verbal sau tactil. În crizele epileptice aceasta poate varia de la o răspundere tranzitoriu neclară până la lipsa conștienței; nu este neapărat identică cu pierderea permanentă a conștienței. Observația de către rude (lipsa reacției, devierea privirii) este compatibilă cu o fază de criză.

Incontinență urinară

Incontinență urinară

Definiție: Eliberare involuntară de urină din cauza unei funcții vezicale perturbate sau control insuficient al sfincterului.

Incontinență fecală

Incontinență fecală

Definiție: Pierdere necontrolată de conținut intestinal din cauza slăbiciunii sau leziunii sfincterului, senzației afectate sau bolilor care cauzează incontinență fecală.

Clemps al maxilarului

Clemps al maxilarului

Definiție: Strângerea persistentă, adesea inconștientă, a dinților din cauza tensiunii crescute a mușchilor masticatori.

Consecințe: Poate duce la afectarea dinților, tensiune musculară și probleme ale articulației temporomandibulare.

Greață

Greață

Definiție: Senzație subiectivă, neplăcută în partea superioară a abdomenului cu dorința sau impulsul de a vomita; un simptom care poate avea numeroase cauze.

Vărsături

Vărsături (emesis)

Termen pentru expulzia activă a conținutului gastric prin gură sau nas. Vărsăturile sunt un simptom nespecific care poate apărea în tulburări gastrointestinale, intoxicații, probleme vestibulare sau boli ale sistemului nervos central. Clinic, sunt importante simptomele însoțitoare precum greața, pierderea de lichide și riscul de aspirație.

Tahicardie

Tahicardie (bătăi rapide ale inimii)

Denotă o frecvență cardiacă patologic crescută. Poate apărea acut sau cronic și are diverse cauze, cum ar fi reacții fiziologice (stres, efort fizic), tulburări metabolice, febră sau aritmii cardiace. În tahicardii, diferențierea după origine și evaluarea hemodinamicii și a simptomelor însoțitoare sunt importante.

Palpitație

Palpitație (conștientizarea bătăilor inimii)

Percepție subiectivă a bătăilor cardiace evidente, de exemplu ca bătăi puternice, sărituri sau ritm neregulat. Palpitațiile sunt un simptom și pot fi declanșate de frecvența cardiacă crescută, extrasistole, aritmii, tulburări metabolice sau stres psihologic. Trebuie diferențiate de tahicardia măsurabilă obiectiv.

hipotensiune ortostatică

hipotensiune ortostatică

Complex de simptome în care la ridicarea din poziția culcată sau așezată apar temporar tulburări circulatorii, tipic cu amețeli sau senzația că vederea “se întunecă”. Cauza este ajustarea insuficientă a tensiunii arteriale la schimbarea poziției; declanșatoare posibile sunt deficitul de lichide, medicamentele sau disfuncția autonomă.

Aură

Scurtă descriere: Semne de avertizare timpurii înaintea evenimentelor neurologice.

Ce este: O aură denotă simptome perceptibile care preced imediat un eveniment neurologic și de obicei durează doar puțin.

Durată și evoluție: De regulă, manifestările apar pentru câteva secunde până la câteva minute și apoi cedează.

Caracteristici tipice: Tulburările vizuale (de ex., fenomene luminoase, scintilații), modificări senzoriale (furnicături, amorțeală), impresii tranzitorii de vorbire sau miros, precum și senzații emoționale precum frică bruscă sau experiențe de déjà‑vu pot face parte din ea.

Cefalgie

Scurtă descriere: Simptomul „durere de cap”.

Definiție: Cefalgia este termenul general pentru durerea în zona capului; intensitatea, localizarea și simptomele însoțitoare pot varia mult.

Clasificare clinică: Durerea de cap poate fi acută sau cronică și are cauze diferite (de ex., sindroame primare de cefalee, cauze secundare). În migrenă, durerea urmează adesea unei aure; în convulsiile epileptice, cefaleea persistentă este mai probabil să apară ca fenomen însoțitor sau ulterior.

Oboseală

Scurtă descriere: Simptomatologie de epuizare persistentă.

Definiție: Oboseala descrie o epuizare pronunțată, adesea de durată și împovărătoare, care se manifestă prin reducerea capacității de performanță și o nevoie crescută de recuperare.

Relevanță clinică: Oboseala poate apărea după evenimente neurologice, inclusiv după un episod convulsiv (postictal), și poate afecta starea subiectivă de bine și funcționarea zilnică.

Petrecere de nuntă

Scurtă descriere: Sărbătoare socială cu ocazia unei căsătorii.

Ce este: O petrecere de nuntă este un eveniment cultural organizat pentru a celebra o căsătorie; obiceiurile și practicile variază regional și individual.

Bere și vodcă

Consumul de alcool (bere și vodcă) — posibil factor declanșator

patru

Factor declanșator: privare de somn

Insomnie

Insomnie (dificultate la inițierea somnului)

Constipație

Constipație (obstinație)

În contextul unui colon iritabil cunoscut de cinci ani (colon iritabil), pacientul descrie obiceiuri intestinale alternative cu faze de constipație și diaree. Faza de constipație face parte din acest tipar de lungă durată.

Diaree

Diaree

Definiție: Creșterea frecvenței și a fluidității scaunului comparativ cu obiceiul obișnuit. Diareea poate fi fie de scurtă durată, fie persistentă pe perioade mai lungi.

Colon iritabil

Colon iritabil (Sindrom de intestin iritabil)

Definiție: Tulburare funcțională a intestinului caracterizată prin dureri abdominale recurente și modificări ale tranzitului intestinal (de ex., diaree, constipație sau alternanță între cele două) fără cauză organică demonstrabilă.

Diagnostic: Stabilirea este clinică pe baza simptomelor tipice; investigațiile anterioare servesc pentru excluderea bolilor organice. De multe ori nu se observă modificări patologice la examinările imagistice sau endoscopice.

Principii terapeutice: Tratamentul se orientează după plângerile predominante și este simptomatic. Măsurile pot include ajustări dietetice, abordări comportamentale sau psiho‑sociale și, în funcție de simptomul dominant, opțiuni farmacologice țintite (de ex., antidiareice pentru diaree predominantă).

Colonoscopie

Colonoscopie

Definiție și scop: Colonoscopia este o examinare endoscopică a intestinului gros pentru evaluarea directă a mucoasei. Servește la diagnosticarea bolilor inflamatorii, a polipilor și tumorilor și pentru excluderea cauzelor organice în cazul tulburărilor intestinale neclare.

Relevanța indicației: În suspiciunea unei boli inflamatorii cronice, la simptome alarmante sau pentru clarificarea unor constatări endoscopice sau imagistice neclare, se utilizează colonoscopia. În tulburările funcționale precum sindromul de intestin iritabil, examenul rămâne adesea fără constatări specifice.

Avort spontan

Avort spontan (abort)

Definiție: Un avort spontan denotă pierderea prematură a unei sarcini înainte de viabilitatea fetală; multe definiții folosesc pragul înainte de săptămâna a 24‑a de gestație.

Cauze și forme: Cauzele sunt diverse și pot include anomalii cromozomiale ale embrionului, infecții, tulburări hormonale, particularități anatomice ale uterului sau factori imunologici. Se disting diferite forme, precum avortul spontan spontan și avortul retinut.

Semne clinice: Semnele însoțitoare tipice sunt sângerare vaginală, durere în partea inferioară a abdomenului și posibil eliminarea de țesut. Cauza exactă nu poate fi determinată întotdeauna.

Criză febrilă

Definiție scurtă:
O criză febrilă este un atac epileptiform declanșat de febră la copiii mici.
Caracteristici clinice:
Crizele apar în majoritate în perioada sugară și la copii mici și sunt adesea tonico‑clonice generalizate. Episoadele durează de regulă doar câteva minute. Mulți copii se recuperează fără leziuni permanente.
Semnificație și evoluție:
Crizele febrile sunt înfricoșătoare pentru părinți, dar, de obicei, sunt benigne și în majoritatea cazurilor nu necesită terapie antiepileptică pe termen lung. Crizele prelungite, focale sau recurente trebuie evaluate medical.

Dermatită seboreică

Descriere scurtă:
Dermatita seboreică este o inflamație cronic‑recidivantă a pielii, favorizând regiunile bogate în sebum.
Tabloul clinic:
Tipice sunt zone cutanate roșii, scuamoase, adesea cu depozite cu aspect gras. Scalpul, zonele faciale (de ex., sprâncene, șanțurile nazogeniene), pieptul și zona din spatele urechilor sunt afectate în special. Simptomele pot fluctua sezonier și se pot agrava prin stres sau alți factori.
Cauze și abordări terapeutice:
Se discută implicarea levurilor rezidente pe piele și dispoziția individuală. Tratamentul include produse antimicotice topice și, în puseurile inflamatorii, utilizarea pe termen scurt a corticosteroizilor topici cu potență mică; produse de îngrijire blândă susțin de asemenea bariera cutanată.

Fractură de acetabul

Definiție scurtă:
O fractură de acetabul se referă la o fractură osoasă a cavității acetabulare a șoldului, adică porțiunea osoasă a articulației șoldului.
Cauze și clinică:
Astfel de fracturi rezultă de obicei din traume directe sau indirecte cu energie mare în accidente. Simptomele sunt durerea în regiunea șoldului și capacitatea redusă de sprijin.
Tratament și semnificație:
Terapia depinde de tipul fracturii și de deplasare; leziunile puțin deplasate pot fi tratate conservator cu repaus și fizioterapie ulterioară, în timp ce fracturile semnificativ deplasate necesită adesea tratament chirurgical. Probleme pe termen lung pot include dureri articulare sau osteoartrită precoce.

Intoxicație alcoolică

Definiție scurtă:
Intoxicația alcoolică rezultă din ingestia excesivă de etanol și poate afecta sistemul nervos central, respirația și circulația.
Spectrul clinic:
În funcție de cantitatea consumată și toleranța individuală, simptomele variază de la mers inadecvat, tulburări de vorbire și dezinhibiție până la afectarea stării de conștiență, depresia respiratorie și stări potențial letale.
Management acut:
Tratamentul include monitorizarea semnelor vitale, protecția căilor aeriene și prevenirea aspirației, înlocuirea lichidelor și electroliților dacă este necesar și evaluarea comorbidităților; cazurile severe necesită îngrijire în secție de terapie intensivă.

Imodium

Substanță activă și clasă: Loperamidă, un antidiareic.
Mecanism: Loperamida reduce motilitatea intestinală prin acțiune asupra receptorilor opioizi periferici din tractul gastrointestinal, prelungind astfel timpul de tranzit intestinal.
Indicație: Utilizat pentru diaree acută, nespecifică, pentru control simptomatic pe termen scurt.
Riscuri importante: Efecte adverse frecvente sunt constipația și crampele abdominale; dacă apar semne de avertizare precum febră mare sau diaree cu sânge, utilizarea trebuie evaluată medical.

Voltaren

Substanță activă și clasă: Diclofenac, un antiinflamator nesteroidian (AINS).
Mecanism: Diclofenacul inhibă enzimele ciclooxigenază și astfel reduce sinteza prostaglandinelor, producând efecte analgezice și antiinflamatoare.
Indicație: Pentru tratamentul simptomatic al durerii și al afecțiunilor inflamatorii.
Riscuri importante: Posibile efecte secundare includ tulburări gastrointestinale (de ex., dureri abdominale, greață), cefalee și reacții alergice; în utilizarea prelungită sau la doze mari pot apărea ulcere gastrice și afectarea funcției renale.

Unguent cu cortizon

Clasa de medicamente: Glucocorticoizi topici (substanţe frecvent utilizate, de ex. hydrocortisone, betamethasone, mometasone).
Indicaţie: Pentru tratamentul afecţiunilor inflamatorii ale pielii precum eczemă, dermatită atopică sau dermatită seboreică în puseuri.
Mecanism: Aplicate local, reduc reacţiile inflamatorii, ameliorează pruritul şi diminuează edemul.
Riscuri importante: În utilizare prelungită sau pe suprafeţe extinse pot apărea atrofie cutanată, modificări de pigmentare şi întârzierea vindecării rănilor; recomandările de aplicare şi durata tratamentului trebuie coordonate medical sau profesional.

Fructe de mare

Definiţie: Fructele de mare includ diverse animale comestibile din mare, în general bivalve şi alte moluşte, crustacee precum creveţi şi crabi şi cefalopode precum calmar.
Exemple: Midii, creveţi, crabi, calmar.
Notă clinică: Fructele de mare sunt alimente care pot declanşa reacţii alergice; astfel de reacţii variază de la simptome cutanate la edem mucos şi manifestări sistemice.

Edem palpebral, edem lingual

Edem palpebral şi edem lingual

Scurtă descriere: Tumefierea pleoapelor şi a limbii, aşa cum poate apărea în angioedem.

Context clinic: Anamneza relatează că după consumul de fructe de mare, în urmă cu aproximativ trei ani, a apărut o reacţie cu tumefierea pleoapelor şi a limbii şi erupţie cutanată concomitentă pe abdomen. Această reacţie a determinat la acea vreme tratament în ambulator.

Erupţii cutanate

Erupţie cutanată (Exantem)

Definiţie: O erupţie cutanată denotă o manifestare pe piele, adesea difuză sau localizată, care poate apărea în contextul reacţiilor alergice sau al infecţiilor.

Context clinic: În istoricul furnizat, o erupţie pe abdomen a apărut simultan cu tumefierea după consumul de fructe de mare. În plus, este descrisă o alergie la părul de câine cu erupţie cutanată însoţită de prurit.

Prurit

Prurit (mâncărime)

Explicaţie termen: Pruritul denotă senzaţia subiectivă de mâncărime la nivelul pielii.

Context clinic: Anamneza menţionează că în cazul alergiei la părul de câine apare mâncărime împreună cu erupţia cutanată.

Pachet‑ani

Pachet‑ani

Explicaţie: Măsura “pachet‑ani” cuantifică expunerea cumulativă la fumat şi se calculează ca (numărul de ţigarete fumate pe zi ÷ 20) × numărul de ani de fumat.

Clasificare anamnestica: Pacienta a relatat că obişnuia să fumeze aproximativ zece ţigarete pe zi şi este nefumătoare de cinci ani. În anamneză este dată o valoare de expunere de aproximativ 4,5 pachet‑ani.

Jointuri

Descriere scurtă
Jointurile sunt produse de fumat rulate manual în care produse uscate de cannabis precum marijuana sau haşişul sunt rulate în hârtie. Materialul este adesea amestecat cu tutun.
Utilizare şi efecte
Când sunt inhalate, substanţele active conţinute în cannabis trec rapid în sânge şi pot provoca modificări psihice şi senzoriale.
Riscuri importante
Amestecarea cu tutunul creşte sarcina asupra căilor respiratorii şi potenţialul de dependenţă. Efectele acute pot include anxietate sau tulburări perceptive; riscurile pe termen lung afectează căile respiratorii şi sănătatea mintală.

Defect septal atrial

Definiţie
Un defect septal atrial (DSA) este o malformaţie congenitală a septului atrial cu o comunicare deschisă între atriul stâng şi cel drept.
Fiziopatologie
Din cauza defectului apare de obicei un shunt stânga‑dreapta care suprasolicită volumetric inima dreaptă şi circulaţia pulmonară.
Prezentare clinică
DSA mici rămân adesea asimptomatice. Defectele mai mari pot provoca dispnee la efort, probleme pulmonare recurente sau aritmii cardiace.
Diagnostic şi terapie
Evaluarea se face în principal prin ecocardiografie. În funcţie de dimensiune şi relevanţă clinică, este posibilă închiderea percutană prin cateter sau corecţie chirurgicală.

pAVK

Definiţie
Boala arterială periferică (pAVK) desemnează îngustări sau occlusii ale vaselor arteriale, în majoritate ale membrelor inferioare, cu reducerea fluxului sanguin.
Cauze şi factori de risc
Cauza principală sunt modificările aterosclerotice vasculare. Factori favorizanţi sunt fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, tulburările de metabolism lipidic şi sedentarismul.
Prezentare clinică
Un simptom tipic este durerea de gambă la efort (claudicaţie), adesea însoţită de modificări cutanate sau de vindecare deficitară a plăgilor în stadii avansate.
Terapie
Scopul este reducerea factorilor de risc şi, în funcţie de severitate, eventual refacerea perviei vasculare prin proceduri intervenţionale sau chirurgicale.

Keratită

Definiţie
Keratita este o inflamaţie a corneei ochiului.
Cauze
Declanşatorii pot fi infecţii, traumatisme mecanice, utilizarea lentilelor de contact sau alte procese iritative/inflamatorii.
Semne clinice
Simptome tipice sunt durerea oculară, înroşirea, fotofobia, lăcrimarea şi scăderea acuităţii vizuale.
Tratament şi prognostic
Terapia depinde de cauză; inflamaţia corneei netratată poate duce la opacifiere cicatricială şi pierderea vederii, dar cu tratament timpuriu şi adecvat prognosticul este semnificativ mai bun.

Keratoplastie

Keratoplastie

Termen şi scop: Keratoplastia este o procedură chirurgicală pentru refacerea sau înlocuirea corneei ochiului. Scopul este eliminarea tulburărilor de claritate şi/sau structurale ale corneei care afectează vederea sau pun ochiul în pericol.

Proceduri: Se face distincţie între transplanturi de grosime totală, în care este înlocuit întregul strat cornean, şi proceduri parţiale, în care sunt schimbate doar anumite straturi. Alegerea procedurii depinde de extinderea şi adâncimea leziunii corneene.

Indicaţii şi complicaţii: Posibile motive pentru keratoplastie sunt modificările inflamatorii, cicatricile după traumatisme sau infecţii şi bolile degenerative. Monitorizarea şi posibilele complicaţii variază de la reacţii de respingere la tulburări de vindecare, motiv pentru care controalele oftalmologice regulate sunt importante.

Boala lui Sudeck (CRPS)

Boala lui Sudeck (CRPS)

Definiţie: Sindromul dureros regional complex este o tulburare dureroasă cronică care apare de obicei după traumă sau intervenţie chirurgicală şi provoacă simptome dincolo de gravitatea aşteptată a leziunii iniţiale.

Caracteristici clinice: Tablooul clinic include durere persistentă, adesea cu caracter ars, edem, modificări ale culorii şi temperaturii pielii, precum şi restricţii ale mobilităţii şi forţei musculare în regiunea afectată.

Tratament şi evoluţie: Terapia este multimodală şi include măsuri specifice durerii, reabilitare activă şi fizioterapie; în multe cazuri tratamentul precoce şi cuprinzător este crucial pentru ameliorare, deoarece pot apărea evoluţii cronice.

Declanşatori

Revizuire manuală necesară: Nota conţine doar termenul „criză febrilă”, în timp ce termenul evidenţiat „Declanşatori” se referă în general la factori precipitanti. În acest context, alcoolul şi privarea de somn sunt menţionate ca posibili declanşatori. Clasificarea prezentă este astfel neclară sau inconsistentă; prin urmare nu se poate face o reformulare substanţială fiabilă.

Intoxicaţii

Intoxicaţii (otrăviri)

Termen şi semnificaţie: Intoxicaţiile se referă la efectele nocive prin ingestie, inhalare sau contact cutanat cu substanţe toxice. În context clinic, intoxicaţiile pot afecta multiple organe şi pot pune viaţa în pericol acut.

Relevanţă pentru tabloul neurologic: Intoxicaţiile pot declanşa simptome neurologice inclusiv convulsii, fie prin efecte neurotoxice directe, fie prin tulburări metabolice secundare.

Abordare: În suspiciunea de intoxicaţie, stabilizarea funcţiilor vitale, evaluarea diagnostică ţintită şi, dacă este cazul, măsuri antidotice specializate şi consultarea unui centru de prevenire a intoxicaţiilor sau a serviciilor de toxicologie sunt prioritare.

Sincopă

Sincopă — Definiţie:
O sincopă este o pierdere tranzitorie a conştienţei datorită unei hipoperfuzări cerebrale globale acute, însoţită de recuperare spontană şi completă.

Clasificare:
Se disting în principal sincopa neurocardiogenă (de ex. vasovagală), sincopa ortostatică la schimbarea poziţiei şi sincopa cardiacă cauzată de aritmii sau boală structurală cardiacă.

Indici clinici:
Simptomele prodromale pot include ameţeli, restrângerea câmpului vizual sau transpiraţie rece. Evenimentele sincopale apar adesea la ridicare în picioare sau la schimbări bruște de efort. Indiciile unei cauze cardiace sunt boala cardiacă cunoscută, palpitaţiile sau debutul brusc; tipic, deliria postictală prelungită lipseşte în sincopă.

PNES

Crize psihogene non‑epileptice (PNES) — Caracteristici:
PNES sunt crize de origine psihologică care trebuie diferenţiate clinic de crizele epileptice.

Constatări tipice:
Modelele de mişcare sunt adesea variabile, neregulate şi pot părea dramatice; evenimentele individuale diferă adesea între ele. Ochii sunt adesea închişi în timpul PNES, iar persoanele afectate pot opune rezistenţă activă la deschiderea lor. Conştiinţa poate fi păstrată sau alterată, dar tipic nu există o pierdere profundă şi clară a conştiinţei de tip epileptic.

Evoluţie:
Un curs mai lung, variabil şi absenţa confuziei postictale pronunţate indică mai mult spre PNES decât spre o criză epileptică.

Tensiunea arterială

Măsurarea tensiunii arteriale — Componente ale dispozitivului:
Măsurarea manuală clasică a tensiunii arteriale necesită o manşetă, o pompă manuală sau alt dispozitiv de umflare şi un manometru pentru citirea presiunii. În metoda auscultatorie se utilizează suplimentar un stetoscop pentru detectarea sunetelor Korotkoff.

Frecvenţa respiratorie

Frecvenţa respiratorie — Definiţie şi limite:
Frecvenţa respiratorie este numărul de respiraţii pe minut şi este un semn vital fundamental.

Clasificare (adulţi):
Valorile normale sunt în mod tipic în jur de 12 până la 20 respiraţii pe minut. Valorile peste 20/min se numesc tahipnee, valorile sub 12/min bradipnee.

Saturaţia de oxigen

Saturaţia de oxigen

Definiţie şi semnificaţie: Saturaţia de oxigen indică proporţia hemoglobinei legate de oxigen în sângele arterial şi este un parametru vital important pentru evaluarea oxigenării.

Măsurare: Se determină noninvaziv prin puls‑oximetrie, de obicei cu un senzor cu clemă pe deget, lobul urechii sau degetul de la picior. Măsurarea furnizează o valoare procentuală precum şi frecvenţa pulsului.

Limitări: Rezultatele pot fi distorsionate de perfuzia periferică scăzută, mişcare, oja pe unghii, lumină ambientală puternică sau intoxicaţie cu monoxid de carbon. În cazuri neclare analizele de gazometrie arterială sunt utile pentru clarificare suplimentară.

Temperatura corporală

Temperatura corporală

Locurile de măsurare și comparație: Temperatura corporală înregistrată depinde de locul de măsurare. Măsurătorile rectale sunt considerate cea mai bună aproximare a temperaturii centrale. Temperaturile măsurate oral sunt de obicei ușor mai scăzute decât valorile rectale; măsurătorile axilare sunt, în general, și mai scăzute.
Axilar: adăugați +0,5 °C,
Oral: adăugați +0,3–0,5 °C,
Rectal: considerat valoarea de referință

Paralizie Todd

Paralizie Todd

Definiție: O paralizie Todd este o slăbiciune unilaterală tranzitorie sau pareză care poate apărea după o criză focală (localizată) cu implicare motorie.

Evoluție clinică și diagnostice diferențiale: Paralizia se dezvoltă, de obicei, imediat după criză și se ameliorează spontan în minute până la ore. Dacă deficitul persistă sau cursul este atipic, trebuie luate în considerare alte cauze, cum ar fi accidentul ischemic cerebral sau leziuni structurale, și inițiate investigații suplimentare.

Atingere-

Cu un tampon de bumbac

Edem papilar

Edem papilar — semn al creșterii presiunii intracraniene

Edemul papilar descrie tumefierea discului optic la fundoscopie și este un semn important al creșterii presiunii intracraniene. Cauze frecvente sunt leziunile ocupante de spațiu, hemoragiile intracraniene, hidrocefalia sau tulburările de drenaj venos. Fundoscopia este folosită pentru detectare; prezența edemului papilar impune, în general, evaluare neurologică suplimentară.

Reflexe

Reflexe — Descoperiri la examinare și semnificație

Reflexele sunt, de regulă, testate în examenul neurologic cu ajutorul unui ciocan de reflexe. Se diferențiază între reflexele profund tendonale și reflexele superficiale și se evaluează forța, simetria și excitabilitatea. Anomaliile oferă indicații despre localizarea unei leziuni: reflexele crescute sau pierderea patologică sugerează tulburări motorii centrale, în timp ce reflexele diminuate sau absente indică afectare a nervilor periferici sau a mușchilor.

Meningism

Meningism — Semne clinice de iritație meningeală

Meningismul se referă la simptome clinice care indică iritația meningelor. Semne tipice sunt rigiditatea cefei, cefaleea și fotofobia; greața și vărsăturile apar adesea de asemenea. Pași specifici de examinare pot include verificarea semnelor tipice, cum ar fi fenomenul Kernig sau Brudzinski. Meningismul necesită evaluare pentru posibile cauze, de exemplu meningita.

Examinarea lichidului cefalorahidian

Examinarea lichidului cefalorahidian — scop și procedură

Examinarea lichidului cefalorahidian se efectuează printr-o puncție lombară pentru a recolta lichid cefalorahidian. Puncția se realizează, de regulă, în regiunea lombară (de exemplu între vertebrele L3/L4 sau L4/L5) în condiții sterile și cu anestezie locală; pacientul se află, de obicei, într-o poziție flectată. Proba recoltată este examinată în laborator pentru numărul de celule, conținutul de proteine, glucoză, lactat, precum și pentru detectarea agenților patogeni și, dacă este cazul, a celulelor tumorale. Indicațiile includ, printre altele, suspiciunea de meningită sau encefalită, boli demielinizante sau detectarea sângelui în LCR.

Lorazepam

Lorazepam

Grup farmacologic: Benzodiazepină.

Efect și mecanism de acțiune: Potențează efectul inhibitor al neurotransmițătorului GABA în sistemul nervos central prin receptorii GABA-A, producând efecte sedative, anxiolitice, anticonvulsivante și miorelaxante.

Indicații: Tratament pe termen scurt al anxietății severe, agitației acute, tulburărilor de somn și ca terapie de primă linie pentru crize epileptice acute sau status epilepticus în îngrijirea de urgență.

Riscuri și observații importante: Risc de dependență, toleranță și simptome de sevraj la utilizarea prelungită; sedare marcată până la depresie respiratorie posibilă, în special în combinație cu alți depresori ai sistemului nervos central; risc crescut de căderi și confuzie la vârstnici. Utilizați cu prudență în insuficiența hepatică și în timpul sarcinii/alăptării.

Valproat

Valproat (acid valproic)

Grup farmacologic: Anticonvulsivant cu spectru larg.

Efect: Multiple efecte anticonvulsivante care, în ansamblu, reduc excitabilitatea rețelelor neuronale și astfel suprimă crizele.

Indicații: Utilizat pentru diverse forme de epilepsie, în special crize generalizate; folosit și în psihiatrie ca stabilizator de dispoziție.

Riscuri și observații importante: Efecte secundare pot include creșterea în greutate, tremor, oboseală și tulburări gastrointestinale; riscuri semnificative sunt hepatotoxicitatea, trombocitopenia și hiperamoniemia. Valproatul prezintă un risc teratogen ridicat și poate provoca malformații severe, precum și afectarea dezvoltării neurologice a copilului; utilizarea în timpul sarcinii trebuie analizată doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu–risc și consiliere de specialitate.

Levetiracetam

Levetiracetam

Clasa de medicamente: anticonvulsivant (derivat de pirrolidonă).

Mecanism de acțiune: afectează proteinele veziculelor sinaptice și, prin urmare, modulează eliberarea neurotransmițătorilor, reducând excitabilitatea neuronală.

Indicații: tratamentul diverselor tipuri de crize ca monoterapie sau terapie adjuvantă în epilepsie; folosit frecvent datorită tolerabilității bune.

Riscuri și observații importante: efectele adverse comune sunt oboseala, amețelile și tulburările de concentrare; unii pacienți pot experimenta modificări comportamentale sau iritabilitate. În timpul sarcinii profilul de siguranță este mai favorabil decât al unor anticonvulsivante mai vechi, totuși este necesară o evaluare individuală a raportului risc–beneficiu și monitorizare atentă.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top