Ulcus gastric

By /
Download PDF

Salutare

Bună ziua, stimat Profesor Doctor …,

Aș dori să vă prezint acum pacientul Hans Lang.

Are 56 de ani, un metru optzeci și doi înălțime și cântărește aproximativ 84 kg. Indicele său de masă corporală (BMI) este de 25,3 kg/m² și astfel se încadrează în intervalul de supraponderalitate ușoară.

Motivul prezentării / anamneza actuală

Pacientul s-a prezentat la noi din cauza disfagiei care este prezentă de 3 săptămâni.
Evoluția a fost lent progresivă.
Pacientul a relatat că disfagia a început cu alimente solide, apoi s-a extins la alimente semi-solide și de două zile afectează și lichidele.

De asemenea a acuzat odinofagie, pe care pacientul a evaluat-o ca 6 din 10 în intensitate la înghițire.

Ca simptome însoțitoare pacientul a raportat pseudo hipersalivare, în special la culcare, hiperreflexie a reflexului faringian, senzație de globus, regurgitare, oboseală, paloare și tuse uscată.

În plus, a relatat două episoade de melena și o pierdere în greutate de aproximativ trei kilograme în trei săptămâni din cauza lipsa apetitului .

De asemenea, s-a raportat o toleranță fizică redusă la efort cu dispnee .

Următoarele simptome au fost negate: modificări sau depozite orale, greață, vărsături, adenopatie, disfonie și icter.

A menționat că încă nu a consultat un medic deoarece medicul său de familie era în concediu și a fost ocupat cu mutarea.

Anamneza autonomă (vegetativă)

Anamneza autonomă este neobservată, cu excepția unei insomnii de 5 zile sub forma unei tulburări a menținerii somnului din cauza tusei cu două-trei treziri nocturne și o constipație de lungă durată constipație.

Boli anterioare

Următoarele boli anterioare sunt cunoscute din anamneză:

De 8 ani există diabet zaharat tip 2, care până în prezent a fost insuficient controlat. Ca posibilă cauză pacientul indică consumul regulat de dulciuri. Folosește un senzor de glucoză pe brațul superior. Ultima valoare a glicemiei măsurate a fost 340 mg/dl. Conform pacientului, retinopatia diabetică sau neuropatia nu sunt încă cunoscute.

Acum doi ani a existat o decompensare, mai precis un posibil stare hiperosmolară hiperglicemică, cu o valoare a glicemiei de 650 mg/dl, care a necesitat un tratament internațional de două zile.

Fără diabet

Prediabet

Diabet

Glicemie a jeun

< 100 mg/dl

100–125 mg/dl

≥ 126 mg/dl

Glicemie random

–

–

≥ 200 mg/dl

HbA1c

< 5,7 %

5,7–< 6,5 %

≥ 6,5 %

OGTT (valoarea la 2 h)

< 140 mg/dl

140–199 mg/dl

≥ 200 mg/dl

De 2 ani există fibrilație atrială, care a fost diagnosticată în timpul unui control de rutină.

De cinci ani există hipotiroidism în contextul unei posibile tiroidite Hashimoto, care a fost diagnosticată în timpul unui control de rutină.

De la naștere există o displazie auriculară (displazie auriculară), dotat cu unaparat auditiv pe conducție osoasă.

Acum douăsprezece ani pacientul a suferit o contuzie a coastelor drepte ca urmare a unui traumatism la handbal, care a fost tratată conservator.

De 10 zile există veruci comune pe falangele distale ale degetelor II și III de la mâna dreaptă. Până în prezent nu a existat nicio ameliorare sub terapie topică. Este planificată o consultare chirurgicală.

Intervenții chirurgicale anterioare

Acum 5 ani, după sprijin repetat pe cotul stâng, a apărut o bursită olecrani, după care s-a efectuat o bursectomie .

Acum trei ani a existat dificultate la inițierea micțiunii din cauza unei hiperplazii prostatice benigne , ceea ce a condus la efectuarea unei rezecții transuretrale de prostată (TURP).. Din cauza simptomelor s-a efectuat o rezecție transuretrală a prostatei (TURP).

Notă: Dacă o afirmație poate fi confirmată obiectiv printr-un examen medical – de exemplu prin cicatrici vizibile – indicativul este adecvat. (Nu are loc un examen fizic în examenul de limbaj specializat.)

Ginecologie

——————–

Medicație

Următoarele medicamente sunt pe prescripția sa:

Icandra 50 până la 1000 miligrame, de două ori pe zi

Ozempic® 1×/săptămână s.c. (duminici, abdominal)

Marcumar-Dozaj: ¼ tabletă o dată pe zi, duminica ½ tabletă, INR = 2.5, schimbare planificată către Eliquis în curând.

Euthyrox 100 microgram.

Valeriană-tablete

Ibuprofen 400 mg la nevoie

Laxoberal picături la nevoie

Notă: Dacă o afirmație poate fi confirmată obiectiv printr-o observație medicală – de exemplu printr-o rețetă – indicativul este adecvat.

Alergii

Există o alergie încrucișată la polenul de graminee și roșii, care se manifestă prin rinită alergică.
La Novalgin sunt reacții cutanate urticariene.

Noxae

Pacienta a fumat 15 până la 20 de țigări pe zi timp de 30 de ani, corespunzând unei poveri de fumat de aproximativ 26,25 pacheți-an A consumat trei sticle de bere pe zi timp de 15 ani. A negat utilizarea de droguri.

Istoric social

Lucrează ca portar la o universitate și locuiește cu copiii săi într-un apartament.
Soția sa a murit de cancer mamar, motiv pentru care este acum văduv.
Are o fiică biologică (30 de ani) și un fiu adoptiv (19 ani) care suferă de dependență de cannabis. Un încercare de renunțare a fost nefericită.

Activitate fizică: Înot aproximativ o dată pe săptămână.

Istoric familial

Mama lui a murit la vârsta de 65 de ani din cauza unui carcinom endometrial, diagnosticat la 63 de ani. A suferit o histerectomie și a fost tratată ulterior cu chimioterapie.

Tatăl lui are 78 de ani și a suferit în trecut de obezitate. Din acest motiv i s-a efectuat o operație bariatrică acum 25 de ani.

Conform mamei sale, bunicul său a murit de un carcinom laringian.

Are un câine. Nu a călătorit recent.

Diagnostice suspectate și diferențiale

În opinia mea, anamneza – în special disfagia progresivă, melena și scăderea în greutate – indică cel mai probabil un carcinom esofagian.

La achalazie s-ar aștepta tipic disfagie pentru solide și lichide de la debut.

Pentru a exclude un diverticul Zenker ar trebui efectuată o radiografie cu înghițire de bariu.

Pacientul nu prezintă semne clinice de gușă nici de carcinom laringian sau faringian.

Investigații diagnostice

Deoarece pacientul nu are simptome acut amenințătoare de viață precum dispnee, diagnosticul poate fi, în principiu, efectuat în ambulator. Totuși, datorită anamnezei sugerând un stadiu avansat, toate măsurile diagnostice și terapeutice ar trebui inițiate fără întârziere.

examinare fizică

După anamneză, se efectuează un examen fizic amănunțit, începând cu evaluarea semnelor vitale, incluzând ritmul cardiac, tensiunea arterială, frecvența respiratorie, saturația oxigenului și temperatura corporală.

Se efectuează apoi un examen clinic focalizat, începând cu inspecția. Constatațiile pot include cașexie, paloare, halitoză, semne de stridor sau dispnee și indicații de metastaze hepatice precum icter și ascită.

Palparea este utilizată pentru evaluarea limfadenopatiei supraclaviculare, hepatomegaliei, ascitei și sensibilității în epigastru sau regiunea retrosternală.

La percuție se verifică dimensiunea ficatului și prezența efluenților pleurali sau a ascitei.

Auscultația în acest caz nu oferă indicii diagnostice majore.

În plus, se efectuează un examen rectal digital (ERD) pentru a detecta sângerarea ocultă.

Investigații de laborator

Am efectua un hemoleucogramă completă, ALT (GPT, alaninaminotransferază, specifică ficatului) AST (GOT, aspartataminotransferază), gamma-glutamil transferază (GGT), electroliți în special calciu, glicemie pe nemâncate (FBS), HbA1c, un profil lipidic (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride), valori renale și ale grăsimilor din sânge.

(Nu există markeri specifici pentru carcinomul scuamos al esofagului, dar o valoare crescută a antigenului carcinoembrionar (CEA) poate fi folosită pentru monitorizarea recidivei bolii după terapie.)

Diagnosticul anatomic

Esophagogastroduodenoscopie

Esophagogastroduodenoscopia (EGD) este o examinare endoscopică a tractului gastro-intestinal superior. Un tub subțire, flexibil, cu o cameră (endoscop) este introdus prin gură pentru a inspecta esofagul, stomacul și duodenul.

În timpul examinării, gâtul pacientului este de obicei anesteziat local, iar un sedativ este adesea administrat. Medicii pot vizualiza direct mucoasa, pot realiza imagini, obține mostre de țesut (biopsie) și, dacă este necesar, efectua proceduri minore. Procedura durează, de obicei, aproximativ 15–30 de minute. Pacientul trebuie să fie în post cel puțin 6 ore. Liquide clare sunt permise până la 2 ore înainte de procedură. Medicamente precum anticoagulantele și cele pentru diabet ar trebui ajustate în consultare cu medicul. Dacă se administrează sedare, pacientul nu trebuie să conducă ulterior și ar trebui să își pregătească o persoană însoțitoare.

Complicațiile posibile ale endoscopiei includ sângerare, perforație, infecție, aspirație și probleme circulatorii sau respiratorii din cauza sedării.

Endoskopie
1 / 3
Helicobacter-pylori-assoziiertes Ulkus
Helicobacter-pylori-assoziiertes Ulkus

Tomografie cu emisie de pozitroni

Tomografia cu emisie de pozitroni combinată cu tomografie computerizată (abreviat PET-CT) a devenit, alături de ecografia endoscopică, o procedură standard și permite stadializarea precisă. Aceste proceduri sunt utilizate pentru evaluarea preoperatorie a extinderii tumorale. Pentru re‑stadializare după terapia inițială, combinată cu tomografie computerizată (abreviat PET-CT) s‑a impus alături de ecografia endoscopică ca procedură standard și permite stadializarea precisă. Aceste proceduri sunt utilizate pentru evaluarea preoperatorie a răspândirii tumorale. Pentru re‑stadializare după terapia inițială sunt scanări CT toracice și abdominale sunt mai utile.

Ecoendoscopie

Ecoendoscopia (EUS) este considerată cea mai exactă metodă pentru stadializarea locoregională, deoarece poate determina adâncimea tumorii și evalua ganglionii limfatici suspecți și, dacă este necesar, să îi biopsieze prin aspirație cu ac fin.

Ecoendoscopia (EUS) este o procedură care combină un endoscop special cu un transductor ultrasonor pentru a furniza imagini de înaltă rezoluție ale structurilor din și din jurul tractului gastro-intestinal. Examinarea se efectuează de obicei sub sedare prin gură sau rectal, în funcție de indicație. Pacienții trebuie, în general, să fie în post pentru examinare (nimic de mâncat sau băut cel puțin 6 ore înainte); pregătirea intestinului poate fi necesară pentru aplicarea rectală. Dacă este planificată recoltarea de țesut, utilizarea medicamentelor anticoagulante trebuie discutată în prealabil cu medicul.

Stadializare TNM pentru carcinomul esofagian

T (tumoră), N (ganglioni limfatici), M (metastaze la distanță)

Stadiul I

tumoră superficială, fără afectare ganglionară sau metastaze.

Stadiul II

tumora crește mai profund, până la un ganglion afectat, fără metastaze.

Stadiul III

infiltrarea organelor adiacente și metastaze în ganglionii limfatici regionali.

Stadiul IV

Prezența metastazelor la distanță.

🩺 Cunoștințe adiționale

• Carcinom scuamos al esofagului (Carcinom scuamos)

Consumul de tutun și alcool acționează sinergic și cresc semnificativ riscul.

Consumul îndelungat de ceai foarte fierbinte este, de asemenea, considerat un factor de risc.

• Adenocarcinom al esofagului

Incidența este în creștere constantă.

Fumatul crește riscul, în special la pacienții cu esofag Barrett.

Tranzit baritat (nu este obligatoriu)

Tranzitul baritat este o procedură radiologică pentru vizualizarea faringelui, esofagului și parțial a stomacului folosind sulfat de bariu ca agent de contrast. Pacientul bea mediu de contrast în timp ce procesul de înghițire este observat sub fluoroscopie. Examinarea este utilizată pentru a detecta stenoze, diverticule, tumori sau tulburări de motilitate. Pacientul trebuie să fie în post. Complicațiile posibile sunt aspirația sau obstrucția. În suspiciunea de perforație, ar trebui folosit un agent de contrast iodinat, solubil în apă.

Un tranzit baritat radiografic arată un sac herniat cu un gât diverticular îngust care apare tipic deasupra mușchiului cricofaringian la nivelul vertebrelor cervicale C5 până la C6 – caracteristic pentru diverticul Zenker.

Consultații

Medicină internă / Gastroenterologie / Oncologie, Chirurgie, Radiologie, Anesteziologie

Tratament

Tratamentul carcinomului esofagian depinde de stadiul tumoral și include diferite abordări terapeutice. Se efectuează esofagectomie (îndepărtare parțială sau totală a esofagului) cu pull-up gastric sau interpoziție intestinală pentru tumorile rezecabile. Pentru tumorile precoce, superficiale, fără afectare ganglionară, rezecția endoscopică a mucoasei (EMR) sau disecția submucoasă endoscopică (ESD) pot fi suficiente. Tumorile avansate sunt adesea tratate cu radioterapie sau chemoradioterapie, fie pentru a reduce dimensiunea tumorii înainte de intervenția chirurgicală, fie ca terapie unică când sunt inoperabile. În stadii avansate sau metastatice se utilizează terapie paliativă, care poate include montarea unui stent pentru îmbunătățirea funcției de înghițire, chimioterapie palia­tivă sau imunoterapie (de ex., inhibitori de checkpoint), precum și măsuri pentru asigurarea nutriției, cum ar fi gastrostomia endoscopică percutană (PEG).

Complicații

Aspirație, sângerare tumorală, perforație → mediastinită (cu risc vital), formare de fistule, metastaze și complicații sistemice, stenoze

Extra

Nume:

Uschi Glas, Ludwig Sokolowski, Ludwig Schreiber, Ludwig Klostermann, Florian Wirtz, Alfons Wolf, Kora Ziegler, Johannes Kaiser, Robert Kassner, Thomas Peckenfeld

Detalii:

Pacientul descria dispnee la efort care apare deja după urcarea a aproximativ 20 de trepte.
Îngrijitor la o școală primară
Lucrător vânzări la dm

Afecțiuni preexistente:

A avut o contuzie a coastelor în urma unui accident la schi (alunecat pe partea dreaptă)
Pacientul prezintă leziuni accidentale (accident de fotbal) sub forma unei rupturi de ligament încrucișat anterior, leziune de menisc medial și ruptură de ligament colateral medial.
Histerectomie pentru starea post miom
Osteoporoză, fractură de corp vertebral
Apendicectomie în copilărie
Status post artroplastie totală de șold stâng (H-TEP) pentru coxartroză în urmă cu 3 ani
Se plânge și de ganglioni limfatici umflați în zona gâtului (limfadenopatie cervicală).
Ramipril
Tablete de fier
Coajă de psyllium

Istoric familial:
Bunic a murit de carcinom laringian (cancer de gât).
Soția lui a murit acum 2,5 ani din cauza unui cancer rectal
Tată: hipertensiune arterială
Mama: a murit de cancer de colon
Tatăl a murit în urmă cu doisprezece ani de un carcinom gastric.
Tată: status post bypass; sindrom Parkinson.
Mama: status post o intervenție gastrică nespecificată.
Tată: status post bypass; sindrom Parkinson.
Mama: status post o intervenție gastrică nespecificată.

Istoric social:

Îngrijitor la o școală primară

Alergii:

Diclofenac
Făină
Cereale, în special secară. Fără intoleranță la gluten sau boală celiacă.
Alergie la toate analgezicele
Alergie la penicilină

Alergie la nichel

Întrebări

1. Doctore, îmi puteți explica, vă rog, ce boală am?

Simptomele dumneavoastră indică o posibilă anomalie a esofagului pe care trebuie să o investigăm în continuare. Pentru a pune un diagnostic corect sunt necesare examinări suplimentare.

2. Este posibil să fie cancer? Mama mea a avut și ea cancer și asta mă îngrijorează foarte mult.

Înțeleg foarte bine îngrijorarea dumneavoastră. Pe baza simptomelor nu putem spune încă cu certitudine. Există diverse cauze posibile pentru plângerile dumneavoastră, nu toate sunt maligne. Pentru clarificare vom efectua investigații țintite.

3. Trebuie neapărat să fac o endoscopie? Am scaun negru.

Ar trebui mai întâi să discutăm aceasta împreună cu medicul dumneavoastră senior sau cu echipa terapeutică – munca în echipă este foarte importantă în echipa de tratament.

Totuși, scaunul negru (melena) sugerează o posibilă sângerare în tractul gastrointestinal superior, motiv pentru care o endoscopie ar fi probabil utilă și indicată din punct de vedere medical în cazul dumneavoastră.

4. Ce înseamnă GERD?

Boala de reflux gastroesofagian (GERD) este o afecțiune cronică în care acidul gastric refluează în mod regulat în esofag și îi irită mucoasa. Cauzele sunt de obicei un sfincter esofagian inferior slăbit, suprapondere, o dietă bogată în grăsimi, fumatul sau consumul de alcool. Simptome tipice sunt pirozisul, regurgitația acidă, disfagia și uneori tusea cronică. Tratamentul include modificări ale stilului de viață (de ex., pierdere în greutate, evitarea alimentelor care provoacă aciditate), medicamente precum inhibitori ai pompei de protoni (IPP) sau blocanți H2. Poate duce la esofag Barrett (metaplazie de la epiteliu scuamos la epiteliu columnar, risc crescut de carcinom esofagian), stenoze (formare de cicatrice) precum și sângerare/ulcere.

5. Poate Marcumar să vindece complet fibrilația atrială?

Nu, Marcumar nu poate vindeca fibrilația atrială (FA); acesta servește doar la prevenirea cheagurilor de sânge și a accidentelor vasculare cerebrale. Tahiaritmia de bază persistă, astfel că sunt necesare adesea măsuri suplimentare, cum ar fi medicamente pentru controlul ritmului sau al frecvenței sau ablația prin cateter.

6. Care sunt riscurile Marcumar?

Risc crescut de sângerare – în special la traumatisme, sângerări gastrointestinale sau hemoragie intracraniană.
Interacțiuni: Multe medicamente și alimente (de ex., alimente care conțin vitamina K, cum ar fi legumele cu frunze verde) pot afecta efectul său.

7. Ce complicații poate cauza consumul de cannabis la tineri și la persoane în vârstă?

La tineri poate provoca tulburări de dezvoltare, probleme de memorie și psihoze, în timp ce la vârstnici crește riscul de probleme cardiovasculare, deficit cognitiv și căzături.

8. Cine a fost Friedrich Albert von Zenker?

Diverticulul Zenker a fost numit după Friedrich Albert von Zenker (1825–1898). A fost un patolog și anatomist german care, printre altele, a studiat bolile tubului digestiv.

9. De ce suspectați diabet zaharat tip 2 la acest pacient?

În diabetul zaharat tip 1 pacientul depinde de la început de insulină deoarece există o lipsă absolută a secreției de insulină.

În tipul 2, pe de altă parte, există rezistență la insulină cu un defect relativ în secreția de insulină. Tratamentul depinde de severitate și poate varia de la modificări ale stilului de viață (cum ar fi reducerea greutății, dietă și exercițiu) prin antidiabetice orale până la terapie cu insulină.

10. Ce înseamnă „puncție” în medicină și la ce se folosește?

Puncția în medicină înseamnă procedeul țintit de introducere cu un ac gol pentru a extrage lichide sau țesut din corp. Exemple de utilizare sunt puncția lombară, puncția de ascită, puncția măduvei osoase și artrocenteza.

11. Cât alcool pe zi este prea mult?

Bărbați: nu mai mult de 24 g alcool pur pe zi

Femei: nu mai mult de 12 g alcool pur pe zi

Pentru orientare: Aproximativ 10–12 g alcool pur sunt conținute în:

• o bere mică (250 ml)

• un pahar de vin (100 ml)

• un pahar de vin spumant (100 ml)

12. Ce oase sunt implicate în articulația cotului?

Humérus (osul brațului superior) + Ulna (olecran – osul medial al antebrațului) + Radius (radius – osul lateral al antebrațului)

13. Ce structuri se află pe partea medială și laterală a articulației cotului?

Medial: epicondilul medial al humerusului (proeminență osoasă pe humerus)
Lateral: epicondilul lateral al humerusului

14. Ce înseamnă „Entgleisung” – medical și în limbajul cotidian?

Medical, „Entgleisung” denotă o deteriorare bruscă, de obicei severă, a unei stări de sănătate anterior stabile, de exemplu o dereglare a glicemiei la diabet sau o criză hipertensivă la hipertensiune arterială.

În limbajul cotidian, „Entgleisung” înseamnă adesea un comportament necontrolat sau nepotrivit, de exemplu când cineva își pierde stăpânirea de sine sau se comportă social inadecvat.

„Entgleisung” aici înseamnă că un tren iese de pe șine, adică părăsește șinele. Este un termen tehnic în transportul feroviar și descrie un incident potențial grav.

15. Ce este encefalita transmisă de căpușe (TBE)?

Meningoencefalita de început de vară (FSME) este o infecție virală cauzată de virusul FSME, transmisă în principal prin mușcătura de căpușă, care poate afecta sistemul nervos central. Boala progresează adesea în două faze: inițial apar simptome asemănătoare gripei precum febră, durere de cap și dureri de membre. În a doua fază pot apărea inflamația meningelor (meningită), a creierului (encefalită) sau a măduvei spinării (mielită) cu tulburări neurologice severe, cum ar fi paralizia sau tulburări de conștiență. Diagnosticul se pune prin detectarea anticorpilor în sânge sau în lichidul cefalorahidian și prin simptome tipice. Nu există tratament specific; se oferă terapie simptomatică. Cea mai importantă măsură preventivă este vaccinarea, în special pentru persoanele din zone cu risc FSME.

16. De ce s-a agravat diabetul?

Pe de o parte, afecțiunile inflamatorii — inclusiv carcinoamele — în general agravează controlul metabolic în diabet. Pe de altă parte, pacientul suferă de dificultăți la înghițire, ceea ce înseamnă că este posibil să nu-și ia corect medicația. Prin urmare, trebuie neapărat întrebat dacă administrarea medicamentelor este încă regulată și corectă.

17. Ce veți face cu spatula și cum i-ați explica asta pacientului?

Voi apăsa cu grijă limba dumneavoastră cu spatula pentru a vedea mai bine gâtul și amigdalele. Poate fi temporar incomod, dar nu doare.

18. ce este LKW?

LKW înseamnă Lastkraftwagen — adică un vehicul comercial mare pentru transportul mărfurilor.

19. Ce bacterie nu este ucisă de acidul gastric?

Helicobacter pylori — poate supraviețui în mucoasa gastrică deoarece produce enzima urează, care eliberează amoniac și astfel neutralizează acidul gastric.

20. Ce abordări chirurgicale ale creierului se folosesc în chirurgia craniană?

• Alegerea abordului depinde de localizarea leziunii. Cele mai frecvente aborduri chirurgicale includ:

• Abord frontotemporal (pterional) – pentru tumori ale fosei craniene anterioare, anevrisme ale A. cerebri media.

• Abord suboccipital (retrosigmoid) – pentru leziuni ale fosei craniene posterioare, de ex. schwanoame vestibulare, tumori ale unghiului ponto-cerebelos.

• Abord transnazal/transsfenoidal – pentru adenoame hipofizare și tumori parasellare.

• Abord parietal sau occipital – pentru leziuni în regiunea cerebrală posterioară.

Note

IMC

Indicele de masă corporală (IMC)

Definiție și calcul: IMC este o măsură pentru o evaluare aproximativă a raportului dintre greutate și înălțime. Se calculează prin împărțirea greutății în kilograme la pătratul înălțimii în metri (kg/m²).

Hipersalivație

Hipersalivație (salivație crescută)

Definiție și distincție: Hipersalivația se referă la producerea crescută sau acumularea de salivă. Hipersalivația adevărată (secreție crescută) se deosebește de pseudohipersalivație, în care frecvența sau eficacitatea scăzută a înghițirii duce la acumulare salivară crescută.

Cauze: Cauze frecvente sunt bolile neurologice cu tulburări ale funcției motorii a înghițirii (de ex. Parkinson), inflamațiile locale la nivelul cavității orale (stomatită, gingivită) și anumite medicamente. Anumite stări toxice sau medicamentelor cu efecte colinergice, precum intoxicația cu organofosfați, pot conduce de asemenea la salivație crescută. Infecțiile care implică tractul faringian/glandele salivare pot fi, de asemenea, implicate.

Indici clinici: Pseudohipersalivația apare adesea în decubit dacă saliva nu este înghițită suficient. Distincția influențează diagnosticul și terapia ulterioară.

Regurgitare

Regurgitare

Termen și diferențiere: Regurgitarea descrie refluarea fără efort a alimentelor sau lichidelor înghițite anterior, de obicei nemodificate, în gură. Se diferențiază de vărsături active și nu este identică cu refluxul acid, deși pot exista suprapuneri.

Cauze: Cauze tipice sunt tulburările de trecere esofagiană și tulburările de motilitate (de ex. stenoze faringiene, acalazie, diverticul Zenker) sau golirea insuficientă a esofagului.

Oboseală

Oboseală

Descriere succintă: Epuizare persistentă, semnificativă patologic, și performanță redusă care nu este complet ameliorată de repaus.

Paloare

Paloare

Semn clinic: Reducerea colorării roșiatice a pielii sau mucoaselor, vizibilă de ex. pe conjunctive, buze sau patul unghial.

Semnificație: Paloarea este un semn nespecific care poate indica capacitate redusă de transport a oxigenului a sângelui, frecvent asociat cu anemie, dar poate apărea și în vasoconstricție sau șoc.

Melena

Melena

Definiție: Scaun negru, slaghern și lipicios cauzat de descompunerea sângelui în tractul gastrointestinal; indică de obicei o sursă de sângerare în tractul gastrointestinal superior.

Lipsa poftei de mâncare

Lipsa poftei de mâncare

Lipsa poftei de mâncare denotă o dorință redusă sau absentă de a mânca. Se manifestă prin aport alimentar scăzut și poate conduce la pierdere rapidă în greutate și risc de malnutriție.

Dispnee

Dispnee

Dispneea denotă experiența subiectivă a senzației de lipsă de aer sau dificultate la respirație. Persoanele afectate o descriu adesea ca senzație de sufocare, strângere în piept sau efort respirator crescut.

Cauze și relevanță clinică

Respirația scurtă poate rezulta din boli cardiace sau pulmonare, anemie, tulburări metabolice sau limitări dependente de efort. Constricțiile mecanice ale căilor respiratorii, precum compresia traheei de mase, sunt de asemenea posibile declanșatoare și pot reduce semnificativ toleranța la efort fizic.

Adenopatie

Adenopatie

Adenopatia denotă mărirea sau modificarea anormală a ganglionilor limfatici. Aceasta poate fi localizată sau generalizată și este un semn clinic vizibil.

Cauze și semnificație

Ganglionii măriți pot fi reacții la infecții, procese inflamatorii sau boli maligne. În bolile tumorale, ganglionii modificați patologic indică adesea o implicare mai avansată și pot influența stadializarea și prognosticul; cu toate acestea, cauza trebuie clarificată prin investigații ulterioare.

Disfonie

Disfonie

Disfonia descrie perturbarea producției vocii, adesea percepută ca răgușeală, modificări de volum sau pitch. Se bazează pe funcția alterată a corzilor vocale sau a articulării.

Icter

Icter — absent

Pacientul nu prezintă icter vizibil (negat în anamneză). În general, icterul denotă îngălbenirea pielii și a sclerei datorată creșterii nivelului de bilirubină. Cauzele pot include procese hemolitice, boli primare hepatice, colestază sau implicarea hepatică prin tumori (de ex. metastaze hepatice). Prezența icterului este un indiciu clinic și necesită investigații laborator și imagistice pentru clarificarea cauzei.

Insomnie

Insomnie — tulburare acută a somnului

Pacientul raportează un tulburare de somn de cinci zile cu dificultăți în menținerea somnului. Este tipic să existe treziri nocturne repetate din cauza tusei (două-trei ori pe noapte). În rest, istoricul vegetativ este neesențial. Descrierea corespunde unei dificultăți pe termen scurt de inițiere sau menținere a somnului secundar unei afecțiuni comorbide acute stresante.

Constipație

Constipație — de lungă durată

Pacientul raportează constipație de lungă durată. Constipația cronică poate afecta calitatea vieții și, în cazul efortului prelungit, poate conduce la probleme secundare. Complicații posibile includ hemoroizi și fisuri anale; aceste complicații sunt consecințe potențiale, dar nu sunt afirmate aici ca găsiri confirmate la pacient.

Diabet zaharat tip 2

Diabet zaharat tip 2 — de 8 ani, în prezent control suboptim

Diabetul zaharat tip 2 este o boală metabolică cronică caracterizată prin rezistență la insulină și o deficiență relativă de insulină. Factorii de risc comuni includ supraponderalitatea, inactivitatea fizică și predispoziția familială. Diagnosticul se stabilește pe baza valorilor crescute ale glicemiei a jeun sau a unui HbA1c crescut (un prag diagnostic folosit clinic este un HbA1c ≥6,5%). Principiile tratamentului includ măsuri privind stilul de viață (reducerea greutății, activitate fizică, dietă adaptată) și tratament farmacologic cu antidiabetice orale (de ex. metformin) și, dacă este necesar, terapie cu insulină.

stare hiperglicemică hiperosmolară

Definiție:
Starea hiperglicemică hiperosmolară este o decompensare metabolică acută severă în diabetul zaharat, caracterizată prin hiperglicemie extremă și creșterea osmolarității serice.
Caracteristici:
Caracteristicile tipice de laborator sunt valori foarte ridicate ale glicemiei plasmatice, adesea peste 600 mg/dl, și o osmolaritate serică peste aproximativ 320 mOsm/l.
Indicii clinice:
Clinic, creșterea marcată a osmolarității duce frecvent la deshidratare pronunțată și simptome neurologice; cetonemia accentuată este de obicei mai puțin prezentă decât în alte decompensări diabetice.

spitalizare

Definiție: tratament spitalicesc
Tratamentul spitalicesc se referă la internarea imediată într-un spital sau unitate pentru monitorizare și îngrijire medicală continuă.
Scop și exemple:
Scopul este implementarea în siguranță a investigațiilor și terapiilor care necesită observație continuă sau intervenții parenterale. Exemple includ repunerea volumelor, monitorizare intensificată, terapii intravenoase și verificări de laborator regulate ca măsuri posibile.

Fibrilație atrială

Definiție scurtă: fibrilație atrială
Fibrilația atrială este o aritmie cardiacă frecventă în care atriile sunt electric active într‑un mod necoordonat, rezultând un puls neregulat.
Cauze și comorbidități:
Factorii declanșatori sau bolile asociate comune includ hipertensiunea arterială, boala coronariană, afecțiunile valvulare, hipertiroidismul și consumul crescut de alcool.
Prezentare clinică și riscuri:
Persoanele afectate raportează adesea palpitații, dispnee, amețeli sau scăderea capacității de efort. Consecințe importante sunt riscul crescut de accident vascular cerebral și potențiala dezvoltare a insuficienței cardiace.
Principii terapeutice:
Terapia depinde de simptome și de riscul de evenimente tromboembolice și include strategii antitrombotice, măsuri de control al frecvenței sau ritmului și, eventual, proceduri intervenționale.

Hipotiroidism

Definiție: hipotiroidism
Hipotiroidismul este o funcție tiroidiană redusă cu producție scăzută de hormoni tiroidieni.
Cauze:
Cauzele frecvente sunt inflamația autoimună a tiroidei (de ex. Hashimoto), deficitul de iod și afectarea chirurgicală sau radioterapică; mai rar există cauze centrale la nivelul hipofizei sau hipotalamusului.
Tabloul clinic:
Simptomele tipice sunt oboseala, creșterea în greutate, intoleranța la frig, pielea uscată, constipația și bradicardia.

Hashimoto

Tiroidită Hashimoto

Definiție
Tiroidita Hashimoto este o inflamație autoimună cronică a glandei tiroide în care procesele mediate imun deteriorează organul și adesea conduc la scăderea producției hormonale.

Diagnostic
Evaluarea se face în principal serologic prin determinarea TSH și a hormonilor tiroidieni liberi (fT4, eventual fT3) și prin detectarea anticorpilor specifici împotriva componentelor tiroidiene, de exemplu anticorpi anti‑TPO. Ecografia tiroidiană poate oferi indicii suplimentare despre modificările structurale tipice.

Terapie
În hipotiroidism marcat sau simptomatic, efectul hormonal lipsă se înlocuiește prin levotiroxină orală; această terapie de substituție este de obicei necesară pe termen lung și este ghidată de statusul clinic și valorile de laborator.

Dizplazie auriculară

Dizplazie auriculară

Descriere
Dizplazia auriculară se referă la o malformație congenitală a structurii urechii externe cu severitate variabilă a pavilionului auricular.

Posibile consecințe și management
Astfel de malformații pot cauza probleme cosmetice și, în unele cazuri, pot afecta auzul sau purtarea confortabilă a ochelarilor. Opțiunile de tratament depind de extindere și variază de la mijloace conservative până la reconstrucție chirurgicală; dacă este însoțită de pierdere auditivă, managementul cu sisteme auditive ancorate în os sau cu conducție osoasă poate fi indicat.

Aparat auditiv

Aparat auditiv

Indicație
Aparatele auditive servesc la îmbunătățirea funcției auditive în pierderea permanentă a auzului și sunt alese în funcție de tipul și severitatea deficienței auditive.

Principii funcționale și tipuri
Dispozitivele pe conductie aeriană amplifică sunetul și îl transmit prin conductul auditiv extern și urechea medie către urechea internă; ele sunt forma cea mai frecventă. Dispozitivele pe conducție osoasă transmit vibrații direct prin osul cranian către urechea internă, ocolind urechea externă și medie; sunt alese atunci când conducția aeriană nu este posibilă sau este ineficientă. Există și sisteme implantabile, inclusiv implanturi electrice sau mecanice care stimulează direct urechea internă sau nervul auditiv și sunt folosite pentru anumite pierderi auditive mai severe.

Verruca vulgară

Verruca vulgară

Cauză
Verruca vulgară sunt proliferări cutanate benigne cauzate de papillomavirusuri umane; anumite tipuri virale sunt frecvent implicate.

Caracteristici clinice și evoluție
Clinic se prezintă ca papule rugoase, deseori de culoarea pielii până la brun‑închis, preferențial pe mâini și degete. Infectarea apare de obicei prin contact cutanat direct sau prin suprafețe contaminate; pielea lezată crește riscul. Apariția negilor este mai frecventă la copii și la persoanele imunosupresate. De obicei sunt inofensive dar pot fi deranjante din punct de vedere cosmetic sau dureroase la punctele de presiune.

Situația curentă
Dacă există un non‑răspuns persistent la tratamentul local, poate fi indicată o evaluare suplimentară și eventual o intervenție chirurgicală sau de specialitate; astfel, o consultație chirurgicală este de înțeles.

Bursită

Definiție
Bursita este reacția inflamatorie a unei burse, o structură umplută cu lichid care acționează ca perniță între os și țesuturile moi adiacente la nivelul articulațiilor.

Cauze
Declanșatoare comune sunt stresul mecanic repetat sau frecarea, precum și trauma acută; mai rar cauza este o infecție bacteriană.

Caracteristici clinice
Semne tipice sunt durerea locală, edemul și înroșirea sau creșterea temperaturii zonei afectate, precum și restricția mișcării articulației adiacente.

Terapie
Tratamentul este în primul rând conservator: descarcare a zonei afectate, metode fizicale și, eventual, medicamente antiinflamatoare. În cazuri refractare sau de origine infectioasă, pot fi necesare măsuri intervenționale sau chirurgicale suplimentare.

Bursectomie

Termen și procedură
Bursectomia se referă la îndepărtarea chirurgicală a unei burse inflamate sau care cauzează durere.

Indicații
O astfel de procedură este luată în considerare când măsurile conservative sunt insuficiente sau există inflamații recurente, durere persistentă sau o infecție manifestă.

Aspecte importante
Îndepărtarea chirurgicală poate ameliora simptomatologia dar — ca orice procedură — implică riscuri precum tulburări de vindecare a plăgii sau formare de cicatrici; indicația se stabilește individual.

Hiperplazie benignă de prostată

Definiție
Hiperplazia benignă de prostată (HBP) este o mărire benignă a glandei prostatice care apare frecvent la vârste înaintate.

Patogeneză
Schimbările hormonale, inclusiv efectul dihidrotestosteronului asupra prostatei, contribuie la proliferarea celulară și creșterea volumului.

Prezentare clinică
Consecințele clinice sunt simptome ale tractului urinar inferior precum creșterea frecvenței urinării, jet urinar slab, nicturie și senzația de golire incompletă; în cazuri avansate poate apărea retenția urinară.

Opțiuni terapeutice
Tratamentul depinde de severitatea simptomelor și include terapii medicamentoase (de ex. alfa‑blocante, inhibitori de 5‑alfa‑reductază), proceduri minim invazive și, în obstrucții pronunțate, intervenții chirurgicale precum rezecția transuretrală a prostatei.

Icandra

Icandra este un preparat combinație pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2 și conține vildagliptin și metformin. Vildagliptina favorizează eliberarea de insulină în mod dependent de glucoză și inhibă secreția de glucagon. Metforminul reduce producția hepatică de glucoză și îmbunătățește sensibilitatea la insulină. Efecte secundare posibile includ greața, diareea, cefaleea și amețelile. Efecte adverse rare dar grave includ tulburări ale funcției hepatice și o apariție foarte rară a acidozei lactice.

Ozempic

Grup:
Agoniști ai receptorului GLP‑1 (substanța activă: semaglutidă).

Mecanism de acțiune:
Stimulează eliberarea insulinei dependentă de glucoză, inhibă secreția de glucagon și întârzie golirea gastrică; astfel scade glicemia.

Utilizare:
Injecție subcutanată de obicei o dată pe săptămână. Locul de injectare poate fi abdomenul.

Riscuri / efecte secundare importante:
Efectele adverse frecvente sunt simptome gastrointestinale precum greață, vărsături și diaree, precum și scăderea apetitului. Pancreatita acută a fost raportată în cazuri izolate.

Marcumar

Substanță activă și clasă:
Fenprocoumon, un antagonist al vitaminei K (anticoagulant oral).

Efect și indicație:
Inhibă formarea factorilor de coagulare dependenți de vitamina K în ficat și este folosit pentru profilaxia și tratamentul bolilor tromboembolice și în fibrilația atrială.

Efecte secundare și monitorizare:
Tendința crescută la sângerare și formarea de hematoame sunt principalele efecte secundare; valorile hepatice pot fi rareori modificate. Monitorizarea regulată a INR este necesară pentru a gestiona în siguranță anticoagularea.

Eliquis

Substanță activă și clasă:
Apixaban, un inhibitor direct oral al factorului Xa (anticoagulant).

Mecanism de acțiune:
Blochează factorul Xa și astfel reduce formarea trombinei și dezvoltarea trombului.

Monitorizare și siguranță:
Monitorizarea de rutină a coagulării, așa cum se face la antagoniștii vitaminei K, nu este în general necesară; evaluarea riscului de sângerare și monitorizarea parametrilor concomitenți relevanți (de ex. funcția renală) rămân importante.

Euthyrox

Substanța activă și indicație:
Levotiroxină (T4 sintetic) pentru terapie de înlocuire sau suplimentară în hipotiroidism și, după caz, după intervenție chirurgicală tiroidiană.

Efect:
Înlocuiește hormonul tiroidian T4 al organismului și astfel normalizează metabolismul în hipotiroidism.

Utilizare și monitorizare:
Doza se stabilește individual și este urmărită prin semne clinice și parametri de laborator.

Efecte adverse:
La supradozaj pot apărea simptome de hipertiroidism, cum ar fi palpitații, neliniște, tulburări de somn și scădere în greutate.

Valeriană

Valeriană
Descriere succintă: Valeriana este o plantă medicinală ale cărei rădăcini au fost folosite tradițional pentru dificultăți la adormire și neliniște nervoasă.
Efect: Constituienții sunt asociați cu un efect calmant asupra sistemului nervos central; dovezile sunt eterogene, dar beneficiul în tulburările ușoare de somn este raportat frecvent.
Utilizare: Se folosește pentru tulburări temporare de somn și stări de tensiune; este disponibilă sub formă de ceai sau produse finite medicamentoase.
Note importante și efecte secundare: Pot apărea amețeli, dureri de cap și tulburări gastrointestinale. Utilizarea concomitentă cu alte substanțe sedative sau alcool poate potența efectul sedativ.

Ibuprofen

Ibuprofen
Clasă: AINS (antiinflamatoare nesteroidiene).
Mecanism de acțiune: Inhibă enzimele ciclooxigenază și astfel reduce formarea de prostaglandine, producând efect analgezic și antiinflamator.
Indicații: Utilizat pentru ameliorarea durerii și pentru tratarea afecțiunilor inflamatorii.
Riscuri și efecte secundare importante: Probleme frecvente sunt tulburările gastrointestinale și durerile de cap; pot apărea și reacții alergice. În utilizare prelungită sau la doze mari există un risc crescut de disfuncție renală și probleme cardiovasculare; la pacienții cu intoleranță la aspirină pot apărea reacții bronșice.

Laxoberal

Laxoberal (substanța activă: picosulfat de sodiu)
Grup farmacologic și principiu: Picosulfatul de sodiu este un laxativ stimulant care este transformat în intestin într-un metabolit activ și crește motilitatea intestinală.
Indicații: Utilizat pentru ameliorarea pe termen scurt a constipației pentru a favoriza evacuarea intestinală.
Note importante și efecte secundare: Crampe abdominale și diaree sunt frecvente; în utilizare pe termen lung sau necorespunzătoare pot apărea tulburări electrolitice. Nu se utilizează în obstrucție mecanică intestinală sau dureri abdominale neclare.

Alergie încrucișată

Alergie încrucișată
Definiție: O alergie încrucișată apare atunci când sistemul imunitar recunoaște structuri proteice similare în diferiți alergeni și reacționează, astfel încât sensibilizarea la o sursă poate duce la reacții la alta.
Manifestări clinice: Acest lucru apare adesea ca simptome locale, cum ar fi mâncărime și umflare a mucoasei orale (sindromul alergiei orale) sau ca simptome ale căilor aeriene superioare, cum ar fi rinita alergică; sunt posibile și reacții cutanate.
Exemple și distincție: Tipice sunt reacțiile încrucișate între anumite polenuri și alimente vegetale (sindromul polen‑fruct). O alergie medicamentoasă farmacologică, de exemplu la metamizol/Novalgin, este o formă separată de hipersensibilitate și nu intră în categoria alergiilor încrucișate.

Polen de iarbă

Polen de iarbă

Polenul de iarbă sunt granule microscopice produse de ierburi și plante înrudite pentru reproducerea sexuală și sunt predominant dispersate de vânt. La persoanele sensibile pot declanșa o reacție imună alergică, manifestându‑se tipic ca rinită alergică și/sau simptome bronșice. În timpul sezonului de polen există expunere sezonieră; persoanele sensibilizate pot experimenta și reacții încrucișate cu anumite alimente vegetale (sindromul polen‑aliment).

Novalgin

Novalgin (metamizol)

Clasă: Analgezic non‑opioid din grupa pirazolonelor.

Mod de acțiune: Mecanismul exact nu este pe deplin clarificat; metamizolul are efect analgezic și antipiretic, probabil prin inhibarea sintezei de prostaglandine și efecte centrale. Are suplimentar o componentă antispastică.

Forme farmaceutice și indicație: Este disponibil în diverse formulări (de ex. comprimate, picături, supozitoare, soluții injectabile) și este utilizat pentru tratarea durerii moderate până la severe și a febrei.

Riscuri importante și contraindicații: Efecte adverse rare dar grave includ agranulocitoza (reducere amenințătoare de viață a granulocitelor), precum și reacții alergice până la urticarie și reacții anafilactice. După administrare parenterală poate apărea hipotensiune. Medicamentul nu trebuie utilizat în hipersensibilitate cunoscută la metamizol sau după agranulocitoză anterioară.

Pachet‑ani

Pachet‑ani (calcul)

Definiție și formulă: Pachet‑anii se calculează ca (numărul de țigări fumate pe zi ÷ 20) × numărul de ani de fumat.

Utilizare: Metrica oferă o expunere cantificată la fumul de țigară și este folosită pentru a evalua riscurile pentru bolile legate de fumat. La un consum zilnic între 15–20 de țigări pe parcursul a 30 de ani rezultatul este un interval de aproximativ 22,5 până la 30 pachet‑ani (cu o medie de aproximativ 26,25 pachet‑ani).

Portar

Portar (descrierea postului)

Sarcini: Un portar monitorizează și reglementează accesul în clădiri sau incinte, controlează intrarea și ieșirea persoanelor și vehiculelor, efectuează înregistrarea vizitatorilor și asigură siguranța de bază și ordinea facilității.

Responsabilități suplimentare: Acestea pot include supravegherea controlului de acces, furnizarea de informații vizitatorilor, funcții simple de securitate și coordonarea cu serviciile de pază.

Tentativă de renunțare

Tentativă de renunțare

O tentativă de renunțare se referă la efortul de a opri consumul unei substanțe dependente. Măsurile medicale pentru dezintoxicare sunt adesea combinate cu sprijin psihoterapeutic și social pentru a controla simptomele de sevraj și a reduce riscul de recădere. Succesul și parcursul depind de tipul substanței, durata dependenței, comorbidități și mediul social; un eşec singular este frecvent și nu exclude încercări ulterioare de tratament.

Carcinom endometrial

Carcinom endometrial

Carcinomul endometrial este o tumoră malignă a mucoasei uterine. Apare mai frecvent după menopauză. Factorii de risc cunoscuți includ supraponderabilitatea, diabetul zaharat, o expunere relativ lungă la estrogen și predispoziții familiale. Un semn clinic frecvent este sângerarea postmenopauzală. Tratamentul principal constă în îndepărtarea chirurgicală a uterului, eventual completată de terapii oncologice adiționale precum radioterapia, chimioterapia sau hormonoterapia, în funcție de stadiu și histologie.

Histerectomie

Histerectomie

O histerectomie este îndepărtarea chirurgicală a uterului. Poate fi indicată pentru afecțiuni benigne (de ex., tulburări severe de sângerare, fibroame) precum și pentru boli maligne ale uterului. În funcție de indicație, structuri însoțitoare precum trompele uterine și ovarele pot fi îndepărtate sau păstrate. Procedura se realizează în diverse variante tehnice și are consecințe atât medicale, cât și psihosociale care ar trebui discutate în prealabil cu persoanele afectate.

Chirurgie bariatrică

Chirurgie bariatrică

Chirurgia bariatrică este o intervenție chirurgicală pentru tratarea obezității severe. Scopul acestor proceduri este o reducere durabilă în greutate prin restricționarea aportului alimentar și/sau modificarea absorbției nutrienților. Metode comune includ gastrectomia în panglică (sleeve gastrectomy), bypass gastric sau inel gastric reglabil. Astfel de proceduri necesită urmărire pe viață și modificări ale stilului de viață, precum și monitorizarea pentru posibile deficiențe de nutrienți și complicații.

Acalazie

Definiție:
Acalazia este o tulburare motorie primară a esofagului în care sfincterul esofagian inferior își pierde capacitatea de a se relaxa și activitatea de peristaltică a musculaturii esofagului este perturbată.
Prezentare clinică:
Plângerile tipice sunt dificultăți progresive la înghițire (disfagie) pentru solide și lichide de la debut, regurgitații și durere retrosternală.
Diagnostic:
Evaluarea se face în primul rând prin manometrie esofagiană pentru confirmarea tulburării motorii; examenul de înghițare cu substanță de contrast (tranzit baritat) și endoscopia sunt folosite suplimentar pentru a exclude alte cauze.
Terapie:
Opțiunile terapeutice variază de la ameliorarea medicală a simptomelor (de ex., preparate care conțin nitrat sau blocante ale canalelor de calciu) la dilatare pneumatică endoscopică și injecție cu toxină botulinică până la miotomie chirurgicală la pacienții potriviți.

Diverticulul Zenker ar trebui

Descriere succintă:
Un diverticul Zenker este o proeminare a mucoasei hipofaringiene care apare imediat deasupra sfincterului esofagian superior.
Prezentare clinică:
Pacienții afectați se plâng adesea de dificultăți la înghițire, regurgitare de alimente nedigerate sau regurgitări, precum și halitoză; la diverticule mai mari pot apărea retenție alimentară și simptome de aspirație.
Diagnostic:
Cel mai bun examen inițial pentru detectare este studiul de înghițare cu substanță de contrast (tranzit baritat); endoscopia servește ca un adjunct pentru evaluare, dar trebuie efectuată cu precauție.
Terapie:
În funcție de amploare și tiparul simptomelor, îngrijirea variază de la măsuri de supraveghere la corecție chirurgicală sau endoscopică.

Carcinome faringiene

Caracteristici clinice:
Carcinoamele faringiene se prezintă adesea cu disfagie progresivă, care inițial apare la alimente solide și ulterior poate afecta și lichidele.
Simptome asociate:
În plus, pot apărea răgușeală sau modificări ale vocii, în special dacă există invazie tumorală sau implicare a laringelui ori a nervilor; la îngustări semnificative ale căilor aeriene pot apărea wheezing sau stridor.
Semnificație clinică:
Disfagia nou apărută sau progresivă și modificările vocii asociate necesită evaluare țintită pentru a exclude cauze maligne.

Tensiune arterială

Descrierea dispozitivului și utilizare:
Un dispozitiv convențional de măsurare a tensiunii arteriale este compus dintr‑o mansetă gonflabilă, un balon pompiță manual pentru umflare și un indicator (manometru) pentru citirea presiunii; pentru măsurarea auscultatorie este necesar suplimentar un stetoscop.
Măsurarea ca parte a semnelor vitale:
Măsurarea tensiunii arteriale face parte din înregistrarea de rutină a semnelor vitale și servește la evaluarea stării cardiovasculare.

Frecvența respiratorie

Frecvența respiratorie — semnificație și valori de referință

Frecvența respiratorie se referă la numărul de respirații pe minut și este un parametru vital important pentru evaluarea funcției respiratorii. La adulți, un interval de aproximativ 12–20 respirații pe minut este considerat normal. O creștere a frecvenței respiratorii (tahipnee) este de obicei peste 20/min, o scădere a frecvenței respiratorii (bradipnee) sub 12/min. Devierile pot indica tulburări respiratorii sau sistemice și trebuie evaluate în context clinic.

Saturația oxigenului

Saturația oxigenului — măsurarea prin pulsoximetrie

Saturația periferică a oxigenului (SpO2) se determină noninvaziv cu un pulsoximetru. Un clips cu senzori de lumină se atașează pe un deget, un deget de la picior sau lobul urechii; dispozitivul evaluează proporția hemoglobinei oxigenate pe baza absorbției luminii și oferă astfel o indicație rapidă a oxigenării periferice.

Temperatura corporală

Temperatura corporală — site-uri de măsurare și valori comparative

Temperatura corporală măsurată variază în funcție de locul de măsurare. Măsurătorile rectale sunt adesea considerate un reper pentru temperatura centrală. Valorile din cavitatea orală sunt, în general, ușor mai scăzute decât temperatura rectală (diferențele tipice sunt de ordinul câtorva zecimi de grad), iar măsurătorile axilare sunt de obicei și mai scăzute. Locul de măsurare folosit trebuie avut în vedere la interpretarea temperaturilor.

Percuție

Percuție — tehnică și valoare diagnostică

La percuție, un deget folosit ca pleximetru este plasat pe suprafața corpului și este ușor ciocănit cu un deget plexor sau cu palma pentru a produce fenomene sonore. Sunetele produse permit concluzii despre consistența și conținutul de aer sau lichid al structurilor subiacente: sunetele obturate indică mai degrabă zone solide sau umplute cu lichid, sunetele timpanice spații pline cu aer. Percuția poate fi folosită pentru a estima dimensiunea ficatului și pentru a semnala revărsatul pleural sau ascita.

tuseu rectal digital

Prezentare generală
Tuseul rectal digital (DRE) este un examen fizic în care un deget mănușat și lubrifiat este introdus în rect pentru a obține informații prin palpare despre rect și structurile adiacente.
Indicații și constatări
Examinarea este folosită pentru a detecta mase palpabile, modificări ale prostatei, tulburări ale tonusului sfincterian, precum și sânge proaspăt sau ocult în rect. Este un pas diagnostic rapid și, de obicei, durează doar câteva minute.
Procedură și senzații
Tuseul rectal digital se efectuează într-o poziție relaxată; poate fi incomod, dar nu este neapărat dureros. Rezultatele ajută la decizia privind investigații ulterioare, cum ar fi endoscopia sau examinările imagistice.

Hemoleucograma

Definiție și scop
Hemoleucograma descrie componentele celulare ale sângelui și este utilizată în special pentru a detecta sau exclude anemii și pentru a evalua modificările leucocitare și trombocitare.
Componente cheie
Parametrii tipici sunt numărul de eritrocite, hemoglobina, hematocritul, VCM-ul, precum și numărul de leucocite cu formula leucocitară și numărul de trombocite.
Semnificație clinică
O hemoleucogramă completă este un parametru de laborator de bază pentru evaluarea fatigabilității, pierderii sanguine, infecțiilor și tulburărilor de coagulare și completează alte teste de laborator ca parte a diagnosticului cuprinzător.

Calciu

Importanța calciului
Calciul este un electrolit important; determinarea concentrației serice a calciului face parte din investigațiile electrolitice.
Relevanță clinică
O concentrație crescută a calciului poate avea diverse cauze. În anumite tumori, inclusiv unele carcinoame cu celule scuamoase, secreția de către celulele tumorale a unei proteine legate de hormonul paratiroidian (PTHrP) poate duce la hipercalcemie umorală.
Relevanță pentru diagnostic
Măsurarea calciului este utilă atunci când se suspectează tulburări metabolice sau tumorale ale homeostaziei calciului și completează alți parametri de laborator.

Tomografie cu emisie de pozitroni

Principiu de bază
Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este o tehnică de medicină nucleară care utilizează substraturi marcate radioactiv pentru a evidenția regiuni metabolic active din organism.
Aplicații
PET este frecvent utilizată în oncologie pentru a vizualiza leziuni tumorale metabolic active și în neurologie și cardiologie pentru a evalua modificări funcționale.
Aspecte tehnice și limitări
Deoarece PET oferă în primul rând informații metabolice, este adesea combinată cu CT (PET‑CT) sau RMN pentru a îmbunătăți localizarea spațială. Procesele inflamatorii pot complica interpretarea.

CT

Scurtă descriere:
Tomografia computerizată (CT) este o tehnică bazată pe raze X pentru obținerea unor imagini secționale ale corpului, făcând vizibile structurile interne.

Procedură:
Pacientul stă de obicei întins pe masa de examinare și este introdus în deschiderea tubului aparatului. În timpul scanării pacientul trebuie să rămână nemișcat; achiziția efectivă a imaginilor durează de obicei doar câteva minute.

Agent de contrast și pregătire:
Un agent de contrast pe bază de iod poate fi utilizat pentru a evidenția mai bine anumite organe sau structuri vasculare; aceasta poate necesita uneori pregătire sau clarificarea contraindicațiilor. Examinarea în sine este, în general, nedureroasă.

Relevanță pentru tumori:
CT-urile toracice și abdominale sunt adesea folosite pentru a evalua extinderea tumorală și sunt utile în evaluarea de urmărire (restaging) după terapia inițială. În combinație cu tehnici funcționale precum PET-CT sau ca supliment la ecografia endoscopică, se pot obține informații anatomice și metabolice pentru stadializare.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top