Pasul 1
Verificați numele și dataPasul 2
Date tehnice
Derivații: EKG cu 12 canale (I, II, III, aVR, aVL, aVF, V1–V6) Viteză: 25 mm/s Calibrare: 10 mm/mV → Curba de calibrare cu deviație de 1 mV = 10 mm vizibilă Calitate: evaluabilă bine Un pătrat mic de 1 mm corespunde la 0,04 secunde (40 ms), în timp ce un pătrat mare de 5 mm reprezintă 0,2 secunde (200 ms, adică o cincime de secundă).
Forme de undă EKG
Unda P
Reprezintă propagarea excitației în atrii (depolarizarea atrială). Unda P normală este, de obicei, mai mică de 2,5 mm în înălțime și mai îngustă de 0,12 secunde. În ritmul sinusal prezent, undele P sunt întotdeauna negative în derivația aVR și pozitive în derivația II. De asemenea, undele P prezintă forme similare în toate derivațiile, dar nu complet identice.Complex QRS
Ilustrează propagarea excitației în ventricule (depolarizarea ventriculară). Este compus din deflexiunile Q, R și S. O primă deviație negativă a complexului QRS (sub linia de bază) se numește undă Q. Prima deviație pozitivă din complexul QRS se numește undă R. Dacă după unda R urmează o deviație negativă, aceasta se numește undă S.Unda T
Reprezintă revenirea mușchiului ventricular la starea de repaus (repolarizarea ventriculară). Începutul segmentului ST la sfârșitul complexului QRS este denumit punctul J. O undă T normală are o formă asimetrică – vârful acesteia se află mai aproape de sfârșitul undei decât de început. Tranziția între segmentul ST și unda T nu poate fi definită în mod clar și, de regulă, nu poate fi determinată exact. Unda T normală este întotdeauna negativă în derivația aVR, pozitivă în derivația II și, la adulți, pozitivă începând cu derivația V3.Unda U
O mică deviație adițională după unda T. Este legată de faza finală a repolarizării ventriculare, mecanismul exact nefiind complet clarificat.Wellen
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Segmente în EKG
Segmentele sunt porțiuni ale EKG care se află între sfârșitul unei unde și începutul următoarei unde.Segment PR
Domeniu: de la sfârșitul undei P până la începutul complexului QRS. Proces: aici începe repolarizarea atrială (care continuă în timpul complexului QRS și se încheie în segmentul ST). Intervalul PR poate varia ușor între diferitele derivații; la măsurare manuală ar trebui documentat cel mai scurt interval. La adult, intervalul PR normal se situează între 0,12 și 0,20 secunde.Segment TP
Domeniu: de la sfârșitul undei T până la începutul undei P. Semnificație: reprezintă perioada electrică de repaus a inimii. Aspect special: servește ca linie de bază (linie de referință) pentru evaluarea deviațiilor în segmentele PR și ST, de ex. în pericardită acută sau ischemie miocardică.Segment ST
Domeniu: de la sfârșitul complexului QRS până la începutul undei T. Semnificație: reprezintă repolarizarea ventriculară (împreună cu unda T ca „complex ST-T”). Importanță clinică: supradenivelările sau subdenivelările segmentului ST sunt semne centrale ale ischemiei sau infarctului. Segmentul ST normal este, în general, izoelectric (adică pe linia de bază, nici pozitiv nici negativ). Totuși, poate fi fiziologic ușor ridicat sau coborât – în general cu mai puțin de 1 mm. Tranziția între sfârșitul complexului QRS și începutul segmentului ST se numește punctul J.Segmente
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Intervale EKG
Intervalele includ cel puțin o undă completă.Interval PR
Măsurat de la începutul undei P până la începutul complexului QRS. Reflectă timpul conducerii excitării de la atrii la ventricule. Intervalul PR poate varia ușor între diferitele derivații; la măsurare manuală ar trebui documentat cel mai scurt interval. La adult, intervalul PR normal este între 0,12 și 0,20 secunde.Durata complexului QRS
Măsurată de la începutul până la sfârșitul complexului QRS. Colectează durata excitării ventriculare (depolarizarea ventriculară).Interval QT
Măsurat de la începutul complexului QRS până la sfârșitul undei T. Include întreaga durată a depolarizării și repolarizării ventriculare. Când acest interval este corectat în funcție de frecvența cardiacă, se vorbește despre QTc. Pe măsură ce frecvența cardiacă crește (interval RR mai scurt), intervalul QT se scurtează de obicei; la scăderea frecvenței cardiace (interval RR prelungit), intervalul QT se prelungește corespunzător. Pentru evaluare, măsurați intervalul QT în derivația (sau derivațiile) în care acesta apare cel mai lung. Intervalul QT se poate calcula ușor cu o aplicație.Interval RR (QRS–QRS)
Măsurat de la un punct al complexului QRS (de ex. unda R) până la același punct al următorului QRS. Din acesta rezultă frecvența cardiacă: Frecvența cardiacă [bpm] = 60 / interval RR [s]. Frecvența cardiacă (pătrate mici) = 60 / (Numărul de pătrate mici × 0,04) Frecvența cardiacă (pătrate mari) = 300 / Numărul de pătrate mari dintre două unde R De regulă, intervalul PP corespunde intervalului RR, mai ales în ritmul sinusal. În aritmii pot exista diferențe între ele (de ex. ritm sinusal cu bloc AV complet).Intervalle
Fachleiter.org
Fachleiter.org
| Categorie | Elemente | Descriere |
| Forme de undă (5) | P, QRS, ST, T, U | Deflexiuni electrice în EKG |
| Intervale (4) | PR, QRS, QT/QTc, RR/PP | Durate incluzând cel puțin o undă |
| Segmente (3) | PR, ST, TP | Sectoare între două unde |
O deviație orientată în sus este denumită pozitivă.
O astfel de undă pozitivă apare într-o derivație atunci când excitația electrică (depolarizarea) inimii se propagă în direcția polului pozitiv al acelei derivații.
Undele P și T sunt în general pozitive în toate derivațiile membrelor, cu excepția aVR.
O deviație orientată în jos se numește negativă.
Aceasta apare când excitația electrică se îndreaptă către polul negativ – sau se îndepărtează de polul pozitiv, adică în direcția opusă.
Undele P și T sunt de regulă negative în derivația aVR, deoarece excitația se îndepărtează de polul pozitiv.
O deviație care este parțial pozitivă și parțial negativă se numește bifazică.
O deviație sau undă care se încadrează pe linia de bază se numește izoelectrică.
Richtungen
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Derivațiile membrelor (derivații ale membrelor)
Derivații standard ale membrelor: I, II și III Acestea sunt formate conform lui Einthoven. Se aplică relația: Derivația I + Derivația III = Derivația II Electroda de la piciorul drept servește exclusiv ca împământare electrică. Derivații unipolari periferici amplificați: aVR, aVL și aVF Se aplică: aVR + aVL + aVF = 0Derivațiile precordiale (ale peretelui toracic): V1 până la V6
Pentru a găsi spațiul intercostal al patrulea (spațiul dintre coaste), se plasează degetul pe marginea superioară a sternului (osul pieptului) și se mișcă încet în jos. La aproximativ 4 cm mai jos se poate palpa o mică muchie orizontală – așa-numitul Angulus Ludovici (Louis‑Winkel). În acest punct manubriul sterni (partea superioară a sternului) trece în corpus sterni (partea principală a sternului). Al doilea spațiu intercostal se află imediat sub și ușor lateral față de acest punct. Numărând două spații în jos se ajunge la al patrulea spațiu intercostal – aici se plasează derivația V1. Deoarece țesutul mamar poate îngreuna poziționarea exactă a electrozilor, derivațiile de pe peretele toracic (V3 până la V6) ar trebui plasate, pe cât posibil, sub țesutul mamar, pentru a asigura o poziționare precisă și reproductibilă. V2: în al patrulea spațiu intercostal, la stânga sternului V3: între V2 și V4 pe o linie dreaptă V4: în al cincilea spațiu intercostal pe linia medioclaviculară (linia mediană a claviculei) V5: pe linia axilară anterioară, la aceeași înălțime cu V4 V6: pe linia axilară mediană, de asemenea la nivelul V4 Dacă electrozii sunt plasați prea sus, se vor înregistra tensiuni din spații intercostale mai înalte, ceea ce duce la derivații incorecte. Sfârcurile nu trebuie folosite sub nicio formă ca reper — nici la bărbați, nici la femei — deoarece poziția lor variază foarte mult între indivizi.
Complexul QRS
Complexul QRS este, de regulă, predominant negativ în derivațiile präkordiale drepte precum și în aVR, în timp ce apare predominant pozitiv în derivațiile toracice stângi și în derivația II. Prima fază de depolarizare produce în V1 o mică deviație pozitivă (undă r) și în același timp în V6 o mică deviație negativă (undă q). În continuare V1 afișează o undă S negativă profundă, în timp ce V6 prezintă o undă R pozitivă înaltă.QRS-Komplex
Fachleiter.org
Fachleiter.org
R-Wellen-Progression
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Fachleiter.org
Axa electrică a inimii
În EKG-urile majorității adulților, axa electrică a inimii se situează în mod normal între –30° și +100°. O axă de –30° sau mai negativă este denumită deviație spre stânga (Left Axis Deviation, LAD), în timp ce o axă de +100° sau mai pozitivă este considerată deviație spre dreapta (Right Axis Deviation, RAD).
Determinarea axei electrice a inimii
Exemplul 1 În derivația II, complexele Q și R au amplitudini aproximativ egale, ceea ce indică faptul că axa electrică este perpendiculară pe această derivație, adică se află în jurul valorii +90° sau –90°. Dacă scădem 90° din direcția derivației II (60°), obținem –30° sau +150°. Deoarece aVL este pozitivă, axa se îndreaptă spre aVL – deci aproximativ –30°. Exemplul 2 În derivația III, complexele Q și R au amplitudini aproximativ egale, ceea ce indică că axa electrică este perpendiculară (adică ortogonală) pe această derivație, deci în jur de +90° sau –90°. Deoarece aVR este negativă, iar derivațiile I și II sunt pozitive, depolarizarea se îndreaptă în jos și spre stânga, astfel axa cardiacă se încadrează în intervalul normal. Exemplul 3 În derivațiile II și aVF apare un complex QRS negativ, ceea ce înseamnă că depolarizarea se desfășoară în direcția opusă (adică între –II și –aVF, aproximativ –90° până –120°). Deoarece derivația I este pozitivă, axa electrică indică sus și spre stânga – deci este o deviație stângă a axei (Left Axis Deviation, LAD). (Complex QRS în aVR, ceea ce indică faptul că axa electrică este perpendiculară pe această derivație, deci în jur de +90° sau –90°.) Rezumat: Dacă complexele QRS în derivațiile I și II sunt pozitive, axa electrică se situează în intervalul normal. Dacă complexul QRS în I este pozitiv și în II negativ, aceasta indică o deviație stângă a axei (LAD), așa cum apare în hemiblocul anterior stâng (LAH), hipertrofia ventriculară stângă sau infarctul miocardic inferior. Dacă complexul QRS în I este negativ, iar în II pozitiv, aceasta sugerează o deviație dreaptă a axei (RAD) sau un tip de poziție ușor spre dreapta la limita normalului, cum se întâlnește în hipertrofia ventriculară dreaptă, blocul de ramură drept (RBBB) sau infarctul miocardic lateral.Achse-Übung
1
2
3
