Caz tipic: O femeie de 32 de ani are din dimineață dureri de cap pulsatile pe partea dreaptă, însoțite de greață și fotofobie. Mișcarea fizică agravează simptomele. Atacuri comparabile sunt cunoscute de mai mulți ani. Ibuprofenul nu a fost suficient de eficient de data aceasta. Examinarea neurologică și tensiunea arterială sunt fără particularități. Opțiuni de tratament: Sumatriptan poate fi utilizat sub formă de comprimat, spray nazal sau injecție subcutanată. Forma farmaceutică este aleasă în special în funcție de vărsături și de viteza de instalare dorită. Urmează dozele pentru adulți. Tratament oral: Deoarece pacienta nu vomită, ia inițial sumatriptan 50 mg p.o., de exemplu Imigran 50 mg. Un efect inițial poate apărea după aproximativ 30 de minute. Dacă simptomele cedează inițial și reapar ulterior, se poate administra încă 50 mg după cel puțin două ore. Pentru produsul prescris menționat, doza maximă este de 300 mg în decurs de 24 de ore. Dacă lipsește complet efectul, nu se administrează o a doua doză pentru același atac. Spray nazal: Pentru greață sau vărsături pronunțate, se poate lua în considerare sumatriptan 20 mg intranazal, de exemplu Imigran Nasal 20 mg. O doză unică se pulverizează într-o nară. Un efect inițial poate apărea după aproximativ 15 minute. Dacă tratamentul e reușit inițial și simptomele reapar, o doză suplimentară se poate administra nu mai devreme de două ore mai târziu. Cel mult două doze unice de 20 mg fiecare în 24 de ore. Dacă lipsește complet efectul, nu se utilizează o a doua doză pentru același atac. Injecţie subcutanată: Pentru un atac deosebit de sever, vărsături repetate sau când este necesar un efect rapid, se poate utiliza sumatriptan 6 mg s.c., de exemplu Imigran-Inject. Un efect iniţial poate apărea după aproximativ 10–15 minute. Dacă durerea cedează iniţial şi apoi recidivează, o injecţie suplimentară de 6 mg este posibilă nu mai devreme de o oră mai târziu. Maximum 12 mg în 24 de ore. În cazul lipsei totale de efect, nu se administrează o a doua injecţie pentru acelaşi atac. Nu se administrează intravenos. Efecte secundare: Pot apărea ameţeală, oboseală, furnicături, senzaţie de căldură şi o senzaţie tranzitorie de presiune sau strâmtorare. Durerea toracică pronunţată sau persistentă necesită evaluare imediată. Contraindicaţii şi precauţii: Sumatriptan nu trebuie utilizat la pacienţii cu boală coronariană, accident vascular cerebral anterior sau TIA, boală arterială periferică ocluzivă, hipertensiune arterială necontrolată şi insuficienţă hepatică severă, printre altele. Nu se administrează concomitent cu alţi triptani sau ergotamine; respectaţi intervalele de dozare prescrise. Tratamentul cu inhibitori MAO poate, de asemenea, să excludă utilizarea.

Caz tipic: O femeie de 61 de ani descrie dureri de câteva secunde, asemănătoare unor şocuri electrice, în obrazul drept şi mandibula inferioară. Periatul dinţilor şi mestecatul declanşează atacurile. Între atacuri este în mare parte lipsită de simptome. Examinarea stomatologică nu evidenţiază cauză. Evaluarea neurologică, inclusiv RMN, a fost efectuată. Tratament: Pacienta începe carbamazepină, de exemplu Tegretal comprimate 200 mg. Doză şi repetare: Iniţial ia 100 mg p.o. dimineaţa şi 100 mg p.o. seara, corespunzător unei jumătăţi dintr-o tabletă de 200 mg divizibilă. Dacă atacurile persistă, doza se creşte treptat sub supraveghere medicală, adesea până la un total de 400–800 mg zilnic, împărţit în mai multe doze. Carbamazepina se administrează regulat şi nu este potrivită ca doză unică la cerere în timpul unui atac. Efecte secundare: Pot apărea oboseală, ameţeală, diplopie, instabilitate la mers şi hiponatremie. Rar apar reacţii cutanate severe, modificări hematologice sau afectare hepatică. Contraindicaţii şi precauţii: Contraindicaţiile includ, printre altele, bloc AV, supresie medulară anterioară, anumite porfirii şi tratament concomitent sau recent finalizat cu inhibitori MAO. Înainte şi în timpul tratamentului se monitorizează hemoleucograma, testele hepatice şi sodiul. Trebuie luate în considerare numeroase interacţiuni medicamentoase, inclusiv cu contraceptivele hormonale şi anticoagulantele. Erupţia cutanată, febra sau modificările mucoaselor trebuie evaluate imediat de un medic.

Caz tipic: Un bărbat de 52 de ani dezvoltă, pe parcursul nopţii, durere severă la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene I drepte (a halucelui). Articulaţia este roşie, caldă şi tumefiată. Sunt cunoscute atacuri comparabile; o puncţie articulară anterioară a demonstrat cristale de urat. Nu prezintă febră. Funcţia renală, testele hepatice şi hemoleucograma sunt în limite normale. Tratament: Un tratament posibil este colchicina, de exemplu Colchicin-ratiopharm 0,5 mg tablete. Doză şi repetare: Pacientul ia 0,5 mg p.o. dimineaţa şi 0,5 mg p.o. seara, iniţial pentru două zile. Dacă simptomele persistă şi tolerabilitatea este bună, tratamentul se continuă în a treia zi. Odată ce atacul s-a remis, tratamentul se opreşte. Dacă nu există îmbunătăţiri după două-trei zile, tratamentul trebuie reevaluat. Pentru preparatul menţionat, doza maximă este de 6 mg pe ciclu terapeutic. Un nou ciclu poate începe cel mai devreme la 72 de ore după încheierea celui anterior. Efecte secundare: Diareea, greaţa, vărsăturile şi durerile abdominale pot fi semne ale unei toxicităţi în evoluţie. În acest caz, colchicina se opreşte imediat şi se efectuează evaluare medicală. Rar apar modificări hematologice severe sau afectare musculară. Contraindicaţii şi precauţii: Nu se utilizează în insuficienţă renală sau hepatică severă sau în tulburări hematologice existente. Există interacţiuni periculoase, în special cu claritromicina, anumite antimicotice azolice, ciclosporină şi alţi inhibitori CYP3A4 sau ai P‑glicoproteinei. În insuficienţa renală sau hepatică uşoară până la moderată, doza pentru acest preparat trebuie redusă.