Introducere
Anxietatea este o reacție protectoare naturală. Tulburarea de anxietate se diagnostichează atunci când anxietatea este excesiv de puternică sau persistentă, nu corespunde amenințării reale și afectează semnificativ viața cotidiană.
Tulburările de anxietate se numără printre cele mai frecvente afecțiuni mentale. Multe forme apar mai frecvent la femei decât la bărbați.
Pe lângă tensiunea psihică, apar adesea simptome fizice și autonome:
- palpitații sau bătăi rapide ale inimii
- respirație scurtă și senzație de constricție în piept
- transpirație și tremurături
- greață și dureri abdominale
- amețeală
- înțepături sau amorțeală, așa-numitele parestezii
- tensiune musculară, neliniște interioară și tulburări ale somnului
Plângerile fizice sunt reale. În funcție de simptomatologie, trebuie luate în considerare cauze fizice posibile precum și influența medicamentelor, a cofeinei sau a altor substanțe.
Fobie
O fobie specifică este o teamă pronunțată, persistentă și disproporționată față de un anumit obiect, animal sau situație. Declanșatoare tipice sunt păianjenii, înălțimile, zborul, sângele sau injecțiile.
Confruntarea cu declanșatorul duce de obicei imediat la o teamă intensă. Persoanele afectate evită situațiile corespunzătoare sau le suportă doar sub un stres considerabil. Tulburarea apare adesea în copilărie sau adolescență.
Cazul 1 – Fobie de păianjeni
O femeie de 25 de ani experimentează bătăi rapide ale inimii, tremurături și transpirație la vederea unui păianjen. Părăsește imediat camera și evită subsolul. Deși își percepe frica ca exagerată, abia o poate controla.
Cazul 2 – Frică de înălțimi
Un bărbat de 38 de ani dezvoltă teamă intensă cu amețeli și picioare slabe pe un balcon securizat. Se teme că va cădea și, prin urmare, evită clădirile înalte și platformele de observație.
Tratamentul de elecție este terapia cognitiv-comportamentală cu expunere. Sub îndrumare terapeutică, persoanele afectate se confruntă în mod deliberat cu declanșatorul fricii. Ei învață să tolereze anxietatea, să își examineze temerile și să reducă comportamentul de evitare.
Pentru anumite fobii, se poate folosi expunerea în realitate virtuală. Medicamentele nu fac parte din tratamentul standard pentru fobiile specifice.
Tulburarea de anxietate socială
Tulburarea de anxietate socială, numită și fobie socială, se caracterizează printr‑o teamă pronunțată și persistentă de situații sociale. Esențială este teama de a fi judecat negativ, respins sau umilit de ceilalți.
Situațiile tipice sunt:
- vorbitul în fața unui grup
- conversația cu persoane necunoscute
- a mânca sau bea în fața altora
- a participa la întâlniri sau evenimente sociale
Plângerile încep adesea în timpul pubertății sau adolescenței. Ele depășesc mult timidelețea normală și pot afecta semnificativ școala, munca și relațiile.
Un student de 19 ani are o teamă mare de prezentări. Se teme că se va înroși, va tremura sau își va pierde firul și apoi va fi ridiculizat. Deja adoarme greu cu zilele înainte. În cele din urmă evită evenimentele și astfel își pune studiile în pericol.
Un tratament central este terapia cognitiv-comportamentală cu expunere și experimente comportamentale. Situațiile sociale sunt exersate intenționat și așteptările negative sunt analizate.
Din punct de vedere medical, pot fi avute în vedere inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, abreviați SSRI, sau inhibitorul recaptării serotoninei–noradrenalinei venlafaxina.
Panică
Un atac de panică este un episod care apare brusc de teamă intensă sau disconfort sever. Simptomele ating apogeul în câteva minute.
Simptome tipice sunt bătăile accelerate ale inimii, respirația scurtă, durerea toracică, transpirația, tremurul, amețeala și paresteziile. Deseori apare teama de a muri sau teama de a pierde controlul. Unele persoane afectate experimentează mediul înconjurător ca ireal sau se simt detașate de sine.
Durata variază.
Un singur atac de panică nu constituie încă o tulburare de panică.
Definiție
O tulburare de panică se caracterizează prin atacuri de panică recurente, neașteptate. Atacurile apar fără un declanșator situațional clar.
În plus, persoanele afectate dezvoltă adesea o anxietate anticipatorie pronunțată, adică teama de noi atacuri. Ei își monitorizează corpul în mod special și își modifică comportamentul, de exemplu evitând efortul fizic.
(Conform DSM-5-TR, după cel puțin un atac trebuie să existe îngrijorări persistente sau schimbări comportamentale maladaptative semnificative pentru cel puțin o lună.)
Un bărbat de 32 de ani experimentează repetate palpitații bruște, respirație scurtă și teamă de a muri pe parcursul mai multor săptămâni. Lipsește un declanșator recognoscibil. Între atacuri verifică constant pulsul. Din teamă de un alt atac renunță la sport și iese din ce în ce mai rar din apartament.
Din punct de vedere medical, pot fi avuți în vedere în special SSRI sau SNRI. Alegerea depinde, printre altele, de comorbidități, tolerabilitate și nevoi individuale. Terapia cognitiv-comportamentală este, de asemenea, o opțiune de tratament.
Tulburarea de anxietate generalizată
Tulburarea de anxietate generalizată, abreviată GAD, se caracterizează prin griji excesive și greu de controlat cu privire la diverse domenii ale vieții. Gândurile îngrijorătoare privesc adesea propria sănătate, familia, munca sau securitatea financiară.
Simptomele asociate tipice sunt:
- neliniște interioară și nervozitate
- oboseală ușoară
- probleme de concentrare
- iritabilitate
- tensiune musculară
- dificultate la adormire sau menținerea somnului
Tulburarea poate apărea la orice vârstă. Este adesea recunoscută la vârsta adultă, dar apare și la copii și adolescenți.
O femeie de 45 de ani se îngrijorează zilnic de peste un an pentru sănătatea copiilor, situația financiară și posibile greșeli la locul de muncă. Deși nu există un motiv concret, abia își poate întrerupe ruminarea. Doarme prost, este obosită în timpul zilei și suferă de tensiune la nivelul gâtului.
Din punct de vedere medical, pot fi avuți în vedere în special SSRI sau SNRI. Alegerea depinde, printre altele, de comorbidități, tolerabilitate și nevoi individuale. Terapia cognitiv-comportamentală este, de asemenea, o opțiune de tratament.
Tulburarea de anxietate de separare
Tulburarea de anxietate de separare este prezentă atunci când teama de separare de figurile de atașament importante depășește marcant nivelul adecvat vârstei și afectează viața cotidiană.
Persoanele afectate, de exemplu, se tem că ceva li s-ar putea întâmpla unei figuri de atașament în timpul absenței lor. Pot apărea evitarea școlii, dificultăți de a dormi singur, coșmaruri sau plângeri fizice înainte de separare.
Tulburarea începe adesea în copilărie, dar poate fi prezentă și la adulți sau apare pentru prima dată.
Un băiat de opt ani se plânge în mod regulat de dureri abdominale și greață înainte de școală dimineața. La despărțirea de mama sa plânge și se teme că aceasta s-ar putea îmbolnăvi sau muri în absența lui. De îndată ce i se permite să rămână acasă, plângerile se ameliorează.
Text de umplutură. Acest text este folosit ca exemplu.
Notă
În stări acute de anxietate pronunțate, benzodiazepinele precum alprazolamul pot fi luate în considerare pe termen scurt în cazuri selectate. Ele ameliorează anxietatea și tensiunea interioară, dar prezintă risc de dependență.
Propranololul poate fi luat în considerare pentru anxietatea situațională de performanță și ameliorează în principal simptomele fizice precum palpitațiile, tremuratul sau bătăile neregulate ale inimii.