Durerea în gât și febra se numără printre cele mai frecvente motive de prezentare în cabinetul medicului de familie și în camera de urgență. Acest articol explică principalele diagnostice diferențiale, evidențiază diferențele dintre faringita virală, amigdalita bacteriană și epiglotita și descrie simptomele tipice, diagnosticul și terapia. Ideal pentru pregătirea la examenul de limbaj medical (FSP), examenul de cunoștințe (KP), M3 și pentru activitatea clinică zilnică.
Durere în gât și febră
Epidemiologie și aspecte legate de vârstă
- Infecțiile virale apar indiferent de vârstă.
- La pacienții în vârstă acestea au, de regulă, un parcurs mai sever.
- De la vârsta de aproximativ 45 de ani apariția unei faringite bacteriene este mai puțin frecventă.
Simptome principale
Debut acut al durerii în gât, frecvent în combinație cu febră.
Diagnostice diferențiale
Cel mai important este aici să se diferențieze cauza bacteriană de cea virală.
Faringita virală este cea mai frecventă cauză, de ex. prin rinovirusuri, adenovirusuri, SARS-CoV-2, virusul Epstein-Barr (EBV) sau virusurile gripale.
Amigdalita bacteriană apare mai ales în urma infectării cu streptococi β-hemolitici din grupa A.
Epiglotita este rară, dar potențial amenințătoare de viață.
Deși limfoamele sau tuberculoza pot fi însoțite de limfadenopatie cervicală, în aceste cazuri, de regulă, nu apar dureri în gât. În plus, caracterul limfadenopatiei este de obicei diferit, cu un curs cronic și o consistență diferită.
Amigdalită bacteriană
Agent patogen: de obicei streptococi β-hemolitici din grupa A (Streptococcus pyogenes).
Transmitere: prin picături și contact direct.
Simptome tipice: debut rapid cu durere în gât, dificultăți la înghițire, febră, frisoane, astenie, dureri de cap, inapetență, posibil rigiditate ușoară a gâtului, amigdale hipertrofice cu exsudat, miros fetid al gurii precum și ganglioni cervicali anteriori măriți și dureroși la palpare.
Diagnostic: examinare clinică, tampon faringian cu test rapid sau cultură, eventual CRP sau VSH.
Faringita virală
Agent patogen: virusul Epstein-Barr (Herpesviridae).
Transmitere: prin picături și contact salivar (“boala sărutului”).
Simptome tipice: stare generală proastă (malaise), mărirea ganglionilor cervicali, implicarea frecventă a inelului Waldeyer, splenomegalie, hepatomegalie și eventual erupție cutanată, în special după administrarea de ampicilină.
Diagnostic: hemogramă cu limfocitoză și limfocite atipice, test Monospot precum și serologie EBV.
Epiglotita
Agent patogen: odinioară mai ales Haemophilus influenzae tip b, astăzi mai rar datorită vaccinărilor.
Transmitere: prin picături.
Simptome tipice: debut brusc, durere intensă în gât, disfagie severă, salivare crescută, vorbire îngreunată (muflonată), stridor inspirațional și, de regulă, fără tuse.
Diagnostic: examinare clinică atentă, eventual laringoscopie într-un mediu sigur și hemoculturi.
Terapie
Pentru a evita complicațiile infecțiilor cu streptococi din grupa A — cum ar fi abcesul peritonsilar, scarlatina, sindromul de șoc toxic sau febra reumatică — se recomandă inițierea tratamentului cu penicilină, fie oral, fie intravenos.
În infecțiile virale, tratamentul ambulator și conservator reprezintă baza terapiei.
La pacienții în vârstă sau la persoanele cu comorbidități relevante poate fi necesară internarea, în special dacă există suspiciune de pneumonie.
Numeroase medicamente pentru răceală conțin, printre altele, simpatomimetice, care pot crește tensiunea arterială.
