Disfagie explicată practic: Această contribuţie prezintă principalele cauze ale tulburărilor de înghiţire, evoluţii tipice şi diagnostice diferenţiale relevante. Accentul se pune pe carcinomul esofagian, achalazie, diverticulul Zenker, gusa precum şi carcinomul laringian şi faringian. Ideal pentru pregătirea FSP, examenului de cunoștințe, M3 şi pentru practica clinică.
Disfagie
Principalul simptom
- În general, un pacient sau o pacientă se prezintă din cauza unei disfagii progresive de aproximativ X săptămâni.
- La disfagie trebuie neapărat întrebat despre evoluţie: când au apărut iniţial tulburările de înghiţire şi cum s-au modificat până în prezent?
- Evoluţie tipică în carcinomul esofagian: iniţial probleme la înghiţirea alimentelor solide, apoi la alimente moi sau semisolide şi în cele din urmă şi la lichide.
Diagnostice diferenţiale
| Afecţiune | Indicii tipice / simptome asociate | Investigaţii importante |
|---|---|---|
| Carcinom esofagian | Disfagie progresivă: mai întâi la alimente solide, apoi la lichide; scădere în greutate; hematemeză/melena; dureri retrosternale; răguşeală în cazul parezei recurente; eventual dispnee la infiltrarea traheei. | Endoscopie esofagogastroduodenală cu biopsie; endosonografie; CT torace/abdomen pentru stadializare. |
| Achalazie | Disfagie atât pentru solide cât şi pentru lichide încă de la început; regurgitare de alimente nedigerate; dureri retrosternale; scădere în greutate. | Manometrie esofagiană ca standard de aur; radiografie cu bariu, tipic semnul „cioc de pasăre”; endoscopie pentru excluderea unei malignităţi. |
| Diverticul Zenker | Senzaţie de nod în gât (globus); regurgitare de resturi alimentare la ore după masă; halitoză; aspiraţie; tuse; disfonie. | Radiografie cu bariu (breischluck) cu contrast; endoscopie efectuată cu prudenţă din cauza riscului de perforaţie. |
| Gusă (compresie traheală/oesofagiană) |
Senzaţie de nod în gât, disfagie, dispnee; gusa vizibilă sau palpabilă; senzaţie de presiune sau constricţie în gât; eventual disfuncţie. | Ecografie a gâtului; scintigrafie tiroidiană; eventual CT/RM al gâtului; laringoscopie. |
| Carcinom laringian sau faringian | Disfagie de obicei iniţial la alimente solide, ulterior şi la lichide; răguşeală în cazul parezei recurente; stridor; tuse; dureri în gât; adenopatii cervicale; scădere în greutate. | Laringoscopie/faringoscopie cu biopsie; CT/RM pentru diagnosticul extinderii. |
Observaţii
Consumul de tutun şi consumul de alcool reprezintă factori de risc importanţi pentru carcinomul esofagian.
Carcinomul cu celule scuamoase apare predominant în treimea superioară şi medie a esofagului, în timp ce adenocarcinomul este tipic localizat în esofagul distal.
Deoarece pacientul sau pacienta suferă de disfagie, trebuie întrebat în mod specific despre posibilitatea administrării fără probleme a medicaţiei.
Prognosticul este de regulă nefavorabil, deoarece diagnosticul este adesea pus în stadii avansate.
Tratamentul include de obicei o combinaţie de rezecţie chirurgicală, chimioterapie şi radioterapie, în funcţie de stadiul tumoral şi de starea generală a pacientului sau pacientei.
